Dacă n-ai noroc şi parte,
Geaba te mai scoli din noapte!
Conform credinţei românilor, norocul este determinant în viaţa unui om şi îi defineşte destinul. Norocul se naşte în acelasi timp cu omul şi îl însoţeşte până la moarte: „Norocul e ca un Înger; el umblă peste tot cu omul, dacă ştie cum să-l poarte: să nu facă vreo greşeală, să nu fure, să nu blesteme pe altul, să nu huească; căci Norocul fuge de omul care strigă şi blastămă, care ocărăşte pe altul. Căci omul acela se cheamă că-i cu Duşmanul, - Necuratul.” (1)
Norocul fiecărui om este hotărât de soartă, de Ursitoare sau de Dumnezeu. Cei născuţi fără de noroc cu greu pot să îşi schimbe destinul:
„Cine n’are noroc, n’are,
De când naşte până moare !”
Norocul cu care a fost dăruit fiecare om nu este însă ştiut de acesta şi de aceea, pentru desluşirea acestei taine, el trebuie să ştie „să citească anumite semne”: “Mai norocoşi ca alţii vor fi cei care se nasc pe vreme bună, dimineaţa, Duminica, Lunea şi cei care postesc această zi; de asemeni cei care postesc Vinerile – pentru fete – sau în Ajunul Crăciunului.” De asemenea este norocos:
 |
| De găseşti vreun trifoi cu patru foi vei avea noroc... |
- cel căruia îi plouă la nuntă;
- cel care are mai multe cuiburi de rândunele, lăstuni sau cuiburi de cocostârci la casă;
- cel căruia îi iese păr alb de timpuriu;
- cel care are doi colaci în creştetul capului, adică părul răsucit în două părţi, în chip de cruce;
- cel care află un trifoi cu patru foi;
- cel care se trezeşte dimineaţa cu faţa în sus sau care doarme cu mâinile peste cap. (1)
Cu toate că există credinţa că norocul face parte din “scrisa omului“, românii cred că îşi pot influenţa norocul şi soarta. Dintre numeroasele credinţe legate de modul în care îţi poţi păstra sau mări norocul cu care ai fost dăruit vă voi spune câteva:
- când te speli pe picioare să nu te ştergi, că-ţi ştergi norocul;
- dacă vrei să ai noroc, în ziua dinaintea zilei în care o să te împărtăşeşti, să nu mânânci nimic; numai apă poţi să bei;
- când cineva îţi cere un ac, să nu îl arunci ci să îl dai în mână, pentru că altfel îţi fuge norocul;
- când un naş ţine în braţe copilul la botez să nu îl sâsâie dacă plânge, pentru că îi sâsâie norocul;
- să nu te duci mâncând la apă pentru că îţi mănânci norocul;
- să nu mănânci din genunchi sau din poală pe pragul casei, că-ţi fuge norocul;
- să nu te uiţi în oglindă atunci când mănânci ca să nu îţi alungi norocul;
- când dai gunoiul afară pe la asfinţitul soarelui, îţi dai norocul afară. (1)
De asemenea:
 |
| E norocos cel care are cuiburi de rândunele la casă |
- primăvara, când auzi pentru prima dată brotacii cântând, să te dai de trei ori peste cap, pentru că vei avea noroc;
- cine sare de trei ori peste un butuc de lemn, înainte şi înapoi, v-a avea noroc;
- să nu poarte cineva cămaşa pe dos, că i se întoarce norocul spre rău;
- când îmbraci o cămaşă nouă, să treci prin ea bani ca să fii norocos;
- când ţi se aprinde cutia de chibrituri în mână e semn de mare noroc;
- să nu ţii oalele cu gura în jos, că nu vei mai avea noroc;
- să nu ţii un inel pe degetul din mijloc pentru că nu vei avea noroc în dragoste;
- dacă o fată ia de la alta vreo floare pusă în cap îi ia cinstea şi norocul;
- cere lunea un împrumut ca să ai noroc la căpătuială;
- când îţi scârţâie uşa dimineaţa, îţi intră norocul în casă;
- când îţi iese cineva în cale cu plin îţi aduce noroc;
- când rândunica cântă înainte de revărsarea zorilor în faţa casei e semn de mare noroc;
- dacă i se bate cuiva fruntea între gene, e semn că acela va avea noroc la avere;
- dacă visezi peşte mărunţel e semn de noroc; de asemenea e semn de noroc dacă visezi un urs. (2)
Surse:
(1) Tudor Pamfile – “Mitologie românească – Duşmani şi prieteni ai omului” – Ed. Librăriile SOCEC – 1916;
(2) Artur Gorovei – “Credinţi şi superstiţii ale poporului român” – 1915.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu