Credințe, supersiţii şi obiceiuri la naşterea unui copil

Românii au fost întotdeauna un popor definit de o legătură profundă cu sfera spirituală, manifestată adesea printr-o fire superstițioasă. Mulți dintre noi păstrăm încă acea credință în „semne” subtile, interpretate ca forțe care ne pot influența cursul vieții sau care ne prevestesc viitorul. Deși suntem ghidați de aceste convingeri, ne păstrăm echilibrul, fără a cădea în fanatism. 

 

 

Totuși, atunci când previziunile citite în lumea înconjurătoare se adeveresc, simțim o reală plăcere – aproape o voluptate – în a împărtăși aceste experiențe cu cei apropiați.

 

Citește mai mult... »

Ursitoarele și destinul la români: Tradiții, daruri și „Cartea Sorții”

„La puțul cu două zale,

Cum mai plânge-o fată mare

Că n’o avut ursitoare…

Ursitoarea i-o fost bună

Dar mintea i-o fost nebună!”

Credința în Ursitoare și în marea lor putere de a hotărî destinul unui om este adânc înrădăcinată în sufletul poporului nostru. Asemeni romanilor, românii au privit întotdeauna destinul ca fiind unul predefinit: 

“Cum se naşte un băiat sau o copilă, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numeşte Cartea sorţii, nu numai numele, ci şi tot viitorul său cum are să fie: bun ori rău, de unde vine apoi şi zicala: aşa mi-a fost scris.” (1)

Citește mai mult... »

Descântecele babei Cocoșoaica: Leacuri vechi pentru deochi, dragoste și spirite rele (1937)

În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că bolile “ne sunt date de spiritele cele rele”. Românii aveau convingerea că majoritatea „beteșugurilor” pot fi îndepărtate cu ajutorul farmecelor și al descântecelor. 

 

 

Oamenii au născocit farmece și descântece despre care credeau că ar putea să îi ajute în aproape orice situație: pentru alungarea bolilor (de brâncă, de bubă, de gălbenare, de gâlci etc.), pentru alungarea spiritelor rele (de iele, de smeoaică, de samcă etc.), pentru aducerea dragostei (de ursită, de scrisă) sau pentru invocarea ajutorului în situațiile limită (secetă, caniculă, furtună, pentru paza recoltelor sau a animalelor etc.). 

Citește mai mult... »

Puterea plantelor în tradiția românească: Între leac, vrajă și blestem

 

Lumea satului românesc de odinioară a fost guvernată de o legătură profundă cu natura. Plantele nu erau doar hrană sau medicament, ci purtătoare de spirite, protectori împotriva răului sau instrumente în ritualuri magice transmise din generație în generație.

Astăzi, vă invit la o incursiune în arhiva blogului Datini, pentru a redescoperi tainele celor mai puternice plante din mitologia noastră populară:

---

---

Citește mai mult... »

Superstiții românești: Tot ce trebuie să știi despre șerpi

Șerpi, șerpișori, de rău făcători

Românii – asemeni tuturor creștinilor - cred despre șerpi că sunt vietăți blestemate, fiind întruchipări ale diavolului care "a amăgit pe femeie și a mâncat din pom, ea și bărbatul ei”:  

“La ce să mai lungesc vorba? Când și din Sf. Scriptură ştim că diavolul în chip de şerpe a înşelat pe Eva; v’o spun numai pe scurt: Şerpele-i făcut din diavolul. Că într'adevăr șerpele din diavol e făcut, se vede din următoarele însușiri diavolești ce le are: șerpele-i sprinter (sprinten, elastic), aşa că multe lovituri te constă până-i poți atinge o dată capul; căci se face colac și-și supune capul: numai capul și’l păzește când e în primejdie. Și diavolul, când a căzut din ceriu, s'a luat cu capu'n jos și între pumni: numai capul și la păzit de fulgerele ce'l urmăreau; de celelalte membre nici că i-a păsat. Șarpele-i hiclean (astut, isteţ), așa că pe nevăzute și nesimțite ți se știe vârî în sân și oriunde. Diavolul încă cu hiclenie s'a încolăcit, pe nevăzute și nesimțite împrejurul Evei când a înşelat'o.” (1)

---

---

Citește mai mult... »

Cum să nu-ți „alungi” norocul: Semne, credinţe şi superstiţii

 

Dacă n-ai noroc şi parte,

Geaba te mai scoli din noapte!

 

Conform credinţei românilor, norocul este determinant în viaţa unui om şi îi defineşte destinul. Norocul se naşte în acelasi timp cu omul şi îl însoţeşte până la moarte:

„Norocul e ca un Înger; el umblă peste tot cu omul, dacă ştie cum să-l poarte: să nu facă vreo greşeală, să nu fure, să nu blesteme pe altul, să nu huească; căci Norocul fuge de omul care strigă şi blastămă, care ocărăşte pe altul. Căci omul acela se cheamă că-i cu Duşmanul, Necuratul.” (1)

---

Citește mai mult... »

Ziua de Sfântul Ignat - datini, credințe, obiceiuri

Ziua de Sf. Ignat a fost întotdeauna cea mai tragică zi din viaţa porcilor, aceste simpatice şi nevinovate animale domestice. Sacrificarea lor în ziua de Sf. Ignat – această adevărată noapte a Sf. Bartolomeu în lumea porcină, după cum o numea în glumă George Ranetti – are o istorie mai veche decât am fi tentaţi să credem.  

 

 

Despre daci se ştie că sacrificau porci în ziua solstiţiului de iarnă pentru a hrăni Soarele cu carne, astfel încât acesta să prindă puteri şi să renască. Datorită acestei ofrande ziua începea să crească şi soarele îşi reintra în drepturi.

Citește mai mult... »