Primele zile ale lunii martie, numite "Zilele
babelor", aduc de cele mai multe ori cu ele o vreme capricioasă.
Razele calde ale soarelui se întrepătrund cu ploaia, cu lapovița, cu ninsoarea și uneori chiar cu viscolul.
Cele mai citite articole:
-
Cocoșii: Datini, tradiții, superstiții În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor,... -
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat şi Transilvania – era una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru... -
Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de ... -
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstiţios. Foarte mulţi dintre noi credem în “semne” care ne influenţeză viaţa sau care ...
Postări populare
-
Cocoșii: Datini, tradiții, superstiții În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor,... -
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat şi Transilvania – era una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru...
Dragobete (datini, credințe și superstiții): O sărbătoarea autentică a iubirii la români
De Dragobete, natura se trezește la viață, iar inimile românilor bat în ritmul tradițiilor străvechi.
Departe de a fi doar o replică a variantelor comerciale moderne, Dragobetele reprezintă „Capul de primăvară” și momentul în care iubirea primește binecuvântarea comunității.
Datini românești: tăierea moțului și ruperea turtei
Obiceiul tăiatului moțului și al ruperii turtei este un ritual adânc înrădăcinat între tradițiile poporului nostru. Practică precreștină care și-a pierdut de mult timp semnificațiile primordiale – de origine romană spun unii, geto-dacă spun alții - acest obicei a îmbrăcat o haină pseudo-religioasă, fără a avea totuși nici o legătura cu practicile creștine.
Obiceiul constă în esență într-o festivitate aparte dedicată tăierii moțului, adică a unei suvițe din părul copilului, urmată de ruperea unei turte deasupra capului acestuia.
Samca: Legendele unui spirit necurat
Între personajelor malefice ce aparțin mitologiei populare românești, Samca ocupă un loc aparte.
Românii descriau în cântecele și în descântecele lor acest spirit necurat astfel:
”Cu chip de femeie în pielea goală, cu capul despletit și foarte sborșit, cu părul până’n călcâie, cu țâțele până la genunchi, cu ochii ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghii la mâini și la picioare lungi și ascuțite ca andrelele sau încârligate ca secerile și cu limba de foc.”
Superstițiile românilor: Despre ceasul cel rău
Motto:
Din bătrâni se spune
Că sunt ceasuri bune
Şi că rele sunt.
Vai de-acei ş-acele
Care-n ceasuri rele
Zic vreun cuvânt!
(Vasile Alecsandri
– “Ceasul rău”)
– “Ceasul rău”)
Atunci când ne gândim la “ceasul rău” suntem tentați să credem că este vorba despre un interval de timp în care suntem predispuşi să greşim sau să fim încolţiţi de ghinion.
Vechile legende populare spun însă că:
“Ceasurile cele rele” sunt “nişte duhuri de noapte care pocesc pe cei ce le ies în cale. Ele umblă prin văzduh. Sborul lor se recunoaşte după un soi de ţiuit pe care îl fac. Mulţi cred că atunci când îţi ţiuie urechile trece Ceasul rău şi caută să te pocească. Dacă prinzi de veste şi-ţi faci cruce la ureche, atunci nu îţi pot face nici o vătămare.” (Tudor Pamfile – “Duşmani şi prieteni ai omului” – 1916).
Usturoiul în descântece, farmece şi vrăji
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat şi Transilvania – era una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru a se lecui de boli, pentru pentru alungarea spiritelor necurate sau pentru “prinderea” farmecelor, a descântecelor sau a vrăjilor.
Era întrebuinţat în aceste scopuri atât usturoiul de toamnă cât şi cel de vară. “Femeile ştiutoare” îl foloseau însă cu precădere pe cel de toamnă pentru a face vrăji sau pentru descântece.
Credințe, supersiţii şi obiceiuri la naşterea unui copil
Românii au fost întotdeauna un popor definit de o legătură profundă cu sfera spirituală, manifestată adesea printr-o fire superstițioasă. Mulți dintre noi păstrăm încă acea credință în „semne” subtile, interpretate ca forțe care ne pot influența cursul vieții sau care ne prevestesc viitorul. Deși suntem ghidați de aceste convingeri, ne păstrăm echilibrul, fără a cădea în fanatism.
Totuși, atunci când previziunile citite în lumea înconjurătoare se adeveresc, simțim o reală plăcere – aproape o voluptate – în a împărtăși aceste experiențe cu cei apropiați.
Abonați-vă la:
Comentarii
(
Atom
)
Vizitează și: România interbelică
Articole:
-
Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de ...
-
Ziua de 24 iunie este cea în care creștinii ortodocși cinstesc “ Nașterea cinstitului, slăvitului Prooroc, Mergătorului înainte și Boteză... -
În zilele pe care le trăim începutul postului mare – Lăsata secului – trece aproape neobservat. În alte vremuri însă, această zi de hota... -
Românii au fost întotdeauna un popor definit de o legătură profundă cu sfera spirituală, manifestată adesea printr-o fire superstițioasă ... -
O! săracii Români tari, Zice lumea că-s tâlhari; Nu-s tâlhari de boi, de cai, Ci-s tâlhari de fete mari! Pe la 1870, într-o ... -
De Dragobete , natura se trezește la viață, iar inimile românilor bat în ritmul tradițiilor străvechi. Departe de a fi doar o replică a... -
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat şi Transilvania – era una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru...
-
La 40 de zile după Paști, în joia din cea de-a patra săptămână de după Înviere , creștinii sărbătoresc ziua Înălțării Domnului . Este m... -
Sfântul Petru ca un sfânt, Dete o ploaie cu vânt Și ne culcă la pământ! Sărbătoarea creștină din 29... -
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstiţios. Foarte mulţi dintre noi credem în “semne” care ne influenţeză viaţa sau care ...