Publicat de De ieri De azi with 0 comment

Datini barbare de altădată: Datul câinilor în tărbacă

De cele mai multe ori, atunci când ne aducem aminte de datinile de altădată, o facem cu nostalgie, regretând faptul că acestea au fost uitate. Nu este și cazul obiceiului pe care îl voi evoca în continuare – acela de “a da câinii în tărbacă”.  

un câine pe ulița satului, tărbaca

Când spunem azi că o persoană a fost luată în tărbacă” ne referim - de cele mai multe ori - la faptul că aceasta a fost luată în râssau că cineva și-a bătut joc de ea. Dar...

Continuarea
    email this
Publicat de De ieri De azi with 0 comment

Descântecul la stele: Rituri străvechi pentru dragoste și tămăduire

Creștini fiind, românii cred că cerul și podoabele lui au fost create de Dumnezeu, asemeni tuturor celor care există. Ei cred de asemenea că: 
“...cerul, fiind locașul lui Dumnezeu, al Domnului  Hristos, al Maicii Domnului, al Sfinților și al cetelor îngerești, stelele sunt făcliile ce se aprind noaptea spre a lumina sfânta lume a celor fără sfârșit.” 
femeie în costum popular care face descântece sub un cer înstelat

Alte legende spun că stelele nu ar fi altceva decât niște candele sau felinare agățate de torțile cerului: 
“ca să ne arate și noaptea locașul înfricoșatului județ al lui Dumnezeu.”  
Prin unele locuri din Moldova se spune că la începutul lumii nu erau stele pe cer și că ele au început să răsară abia după ce primii oameni au început să se nască. De aici și credința că stelele care împodobesc cerul noaptea nu ar fi altceva decât: 
“...lumânări aprinse ale sufletelor celor care se nasc; fiecare om are în cer o stea care lucește foarte frumos când omul se silește a face fapte bune și care nu mai licărește când omul face rău.” 
Credința populară înzestrează aștrii cerului cu puteri supranaturale. Tocmai de aceea, către stele: 
“...se îndreaptă unele rostiri de vrajă ale celor care doresc feluritele lucruri ale acestei lumi”.


Continuarea
    email this
Publicat de De ieri De azi with 2 comments

Noaptea în care joacă Ielele: Superstiții, pedepse și secretele Rusaliilor de altădată

Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de sărbătoare, fiecare dintre ele cu o altă semnificaţie:
 

- Sâmbăta de dinaintea Duminicii Mai a Rusaliilor – numită Sâmbăta morților, Moşii cei mari, Moşii Rusaliior sau Moşii de vară – este una dintre cele mai importante zile dedicate pomenirii morţilor din calendarul nostru popular;
Duminica de Rusalii, numită şi Duminica cinzecimii (fiind sărbătorită la 50 de zile dupa Paşti) sau a Pogorârii Sfântului Duh, este ziua în care comunitatea creştină sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh și este celebrată ca fiind ziua de naştere a bisericii.
- Lunea de după Duminica Mare a Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi; această zi are de asemenea o semnificație aparte în calendarul popular: conform credințelor populare în această zi ielele sau rusaliile “joacă pe la puţuri, fântâni, cruci, răspântii, poiene” şi “fac răutăţi de tot felul pe lume”.


Urmele lăsate de jocul Ielelor: Pedepsele quarterfinals ale nopții

S-au păstrat până astăzi multe dintre superstiții legate de aceste ființe supranaturale din mitologia românească numite Iele. Am selectat pentru voi din studiul “Credințe și superstiții ale poporului român” - publicat în anul 1914 de către marele folclorist român Artur Gorovei - câteva dintre aceste superstiții:  
  • Verdeața pe unde au jucat ielele se topește ca și cum ar fi arsă de foc, apoi târziu tare răsare iarăși iarba în acel loc, de o frumusețe rară, dar nu o mănâncă nici un dobitoc.” (din zona Putnei);
  • Ielele beau noaptea apă de prin fântâni și oricine va bea după dânsele, îl pocesc. De aceea cine va bea apă dimineața din vreo fântână, lasă în ea vreun semn de la sine, pentru ca poceala să cadă pe acel semn.” (din zona Prahovei);
  • Pe sub unii copaci crește un fel de iarbă mare; acolo au jucat ielele, și cei care calcă pe acel loc, i se moaie un picior sau o mână.” (din zona Sucevei);
  • Cine a văzut Ielele făcând hore noaptea prin poieni și cântând, dacă o va spune amuțește.” (din zona Muscelului);
  • Dacă te strigă cineva în această noapte să ieși afară, să nu ieși că te pocesc ielele.” (din zona Vâlcei)
lan de grâu în care se vede un cerc făcut de dansul ielelor
Cercul Ielelor (loc în care au dansat Ielele)

Cine sunt Ielele? Numele lor secrete și cele patru buruieni de leac

Cine sunt ielele? Ele sunt:  
...niște spirite femeiești, făcătoare de rele. Sunt așa de periculoase încât nu este bine nici chiar pe nume a le chema. Pentru aceasta, obișnuit, ele se exprimă numai prin prenumele Ele sau Dânsele.” 
O să vă dezvălui totuși - înfruntând pericolele menționate de etnologul Tudor Pamfile în studiul “Sărbătorile de vară la români” – numele celor trei iele: Savastina, Margalina (sau Magdalena) și Rujalina. Ele sunt fiicele lui Rusalim Împăratul. Cele trei rele Iele călătoresc în zilele de Rusalii peste pământ. Ele: 


“...aleargă prin nori cu alai mare de vrăjitoare. Mulți români se jură că ar fi auzind răsunând prin văzduh muzica lor. Când se strâng la un loc, pornesc să joace ca niște nebune; pe acel loc toată verdeața se usucă.” 
E un mare pericol să le privești dansul, pentru că: 
...dânsele pocesc pe cei care le privesc jocul, luându-le gura, mijlocul, o mână sau un picior”.
Tot ielele pot să pedepsească pe cei care le spionează orbindu-i, asurzindu-i sau dându-le diferite boli (epilepsie, boala copilului, nebunie…).
 
reprezentare IA a celor trei iele: Savatina, Margalina și Rujalina
Savatina, Margalina și Rujalina

Ielele sunt cele care: 
...stau și împrejurul fântânilor și de aceea noaptea să nu se aducă apă de la vreo fântână, căci împrejurul lor joacă ielele și cel care va lua apă va fi luat de Iele.” 
Să se ferească de asemenea cel care: 
“...într-o călătorie întâlnește vreun drum încrucișat. Să nu treacă prin răspântia lui, căci îl pocesc Ielele”. 
Multe răutăți pot să facă Ielele: 
”Viața omenească ar fi stat chiar în cumpănă dacă Dumnezeu n’ar fi lăsat cele patru buruieni ocrotitoare omului. Acestea sunt: avrămasca, cristineasca, leușteanul și odoleanul.”
Dacă Rusaliile ne aduc aminte de frica de Iele și de pedepsele lor nemiloase, vara românească mai ascunde o noapte magică, de data aceasta plină de lumină, iubire și flori tămăduitoare, dar în care, de asemenea, se spune că joacă aceste făpturi ale nopții. Pentru a descoperi cum se continuă atmosfera mitologică a verii, citește și articolul nostru dedicat nopții magice De Sânziene (datini, tradiții, obiceiuri), unde minunile și fiorul legendei se împletesc din nou.

Continuarea
    email this
Publicat de De ieri De azi with 0 comment

Tradiții uitate de Rusalii: Noaptea când ard comorile și se prind suratele

Duminica Mare a Rusaliilor sau a Duminica Pogorârii Sfântului Duh, este sărbătoarea creştină care încheie ciclul Pascal. Ea se suprapune cu sărbătoarea populară a Rusaliilor şi de aceea sunt foarte greu de diferenţiat obiceiurile și practicile creştine de cele precreștine. 
 
Grup de femei în costume populare tradiționale din Ardeal pentru articolul Tradiții uitate de Rusalii
 
Foarte multe din datinile acestei zile sunt în legătura cu cele din ziua premergătoare, a Moşilor de vară, sau cu sărbătoarea de a doua zi, a Rusaliilor. 
Continuarea
    email this
Publicat de De ieri De azi with 1 comment

Obiceiuri în Sâmbăta Rusaliilor: Facerea pomenilor, schimbul de străchini, bâlciuri de altădată


Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de sărbătoare, fiecare dintre ele cu o altă semnificaţie:
 
Două femei în port popular românesc schimbând oale de lut împodobite cu flori și covrigi, de Moșii de Rusalii

- Sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari a Rusaliilor – numită Sâmbăta morților, Moşii cei mari, Moşii Rusaliior sau Moşii de vară – este una dintre cele mai importante zile dedicate pomenirii morţilor din calendarul nostru popular;
Duminica de Rusalii, numită şi Duminica cinzecimii (fiind sărbătorită la 50 de zile dupa Paşti) sau a Pogorârii Sfântului Duh, este ziua în care comunitatea creştină sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh și este celebrată ca fiind ziua de naştere a bisericii.
Continuarea
    email this
Publicat de De ieri De azi with 2 comments

Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului


La 40 de zile după Paști, în joia din cea de-a patra săptămână de după Înviere, creștinii sărbătoresc ziua Înălțării Domnului. Este marcată în această zi ridicarea la ceruri a Mântuitorului de pe Muntele Măslinilor. Ziua de Înălțare a Domnului este de asemenea consfințită de Biserica Ortodoxă Română ca fiind ziua de comemorare a eroilor care au căzut pe câmpurile de luptă pentru apărarea și pentru reîntregirea țării.  
 
Ziua de Înălțare este cunoscută în Calendarul Popular românesc ca fiind “Ziua de Ispas”. Legendele populare spun că Ispas a fost unul dintre oamenii care au fost de față, alături de cei trei Apostoli, la ridicarea la ceruri a Domnului. În popor acestă zi mai este numită și “Joia iepelor” sau “Paștele cailor”. 
 
 
Conform tradiției, se credea că atunci când Maica Domnului l-a născut pe Mântuitor, în ieslea grajdului animalele au luat și ele parte la eveniment. Legendele spun că pe cât de cuminți au fost boii și oile în noaptea Nașterii Domnului, pe atât de gălăgioși au fost caii din grajd. Mâhnită de faptul că pruncul nu avea liniște din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului le-a ursit acestora ca de atunci înainte să nu se mai sature de mâncare decât o dată pe an, în ziua în care se va sărbători Înălțarea la cer a Fiului ei.
Continuarea
    email this