Iubirea în farmece, cântece și descântece: Cum iubeau românii de altădată

Poate te amuză credința românilor în puterea farmecelor și a blestemelor. Dar ea era prezentă în conștiința populară în perioada interbelică – tot așa cum ea mai persistă și astăzi. Se rosteau atunci - ca și acum - “incantații” speciale pentru îndepărtarea vrăjilor sau pentru alungarea spiritelor rele. Folclorul românesc conține multe descântece de deochi, acesta fiind considerat în popor o boală indusă prin magie de o simplă uitătură invidioasă.  

 

 

Descântecele se mai fac și pentru aducerea dragostei, pentru sănătate, pentru… aducerea înapoi a bărbatului. Practic, românii credeau că pentru aproape orice situație ivită în viața există și… o soluție în lumea farmecelor sau a descântecelor. 

 

Continuarea

Anuța și farmecele de dragoste: Tradiții și superstiții

Odată ajunsă la vârsta la care începe să îi freamăte inimioara de dorul vreunui flăcău, Anuța începe să aştepte cu tot mai multă nerăbdare Duminica şi zilele de sărbătoare. Sunt acele zile în care Anuța are prilejul de a-și mai astâmpăra întrucâtva pojarul adunat în suflet. 

Anuța pregătind ritualul de dragoste:
oală cu apă neîncepută, ban alb și busuioc în vatra focului.
(Imagine generată AI)

Anuța nu stă însă cu mâinile în sân în asteptarea horei din sat. În seara de dinaintea jocului, fata desface în două focul din vatră și între focuri pune o oală cu apă neîncepută, un ban alb și busuioc. 

Continuarea

Stinsul cărbunilor: Alungarea deochiului, farmece de dragoste și ursită

În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul „ne este dat” de spiritele cele rele. Românii credeau, de asemenea, că acest rău poate fi îndepărtat cu ajutorul farmecelor și al descântecelor.

Oamenii au născocit practici magice despre care credeau că ar putea să îi ajute în aproape orice situație:

Continuarea

Obiecte magice din mitologia românească: „iarba fiarelor” și „fluierul fermecat”

În poveștile care ne-au fermecat copilăria, „iarba fiarelor” și „fluierul fermecat” erau două dintre cele mai râvnite obiecte magice. Folosite de eroii noștri îndrăgiți pentru a deschide lacătele cu care erau zăvorâte alesele lor și comorile cele mai ascunse, sau pentru a-și vrăji dușmanii cu ajutorul unor cântece minunate, aceste elemente ascund secrete adânci.

Poveștile clasice nu ne-au dezvăluit însă întotdeauna secretul dobândirii acestor obiecte cu puteri supranaturale. Am cercetat arhivele și am găsit aceste taine descrise în două numere din anii 1926-1927 ale prețioasei reviste „Comoara satelor”.

Continuarea

Datini de Sâmpietru (29 iunie): Tradiții, credințe și legende românești

Sfântul Petru ca un sfânt,
Dete o ploaie cu vânt
Și ne culcă la pământ!

Sărbătoarea creștină din 29 iunie, ziua de pomenire a Sfinților Slăviților și întru tot lăudaților și mai-marilor Apostoli Petru și Pavel, este numită în popor simplu Sân-Petru (sau Sâmpietru).

Continuarea

De Sânziene (datini, tradiții. obiceiuri)

Ziua de 24 iunie este cea în care creștinii ortodocși cinstesc Nașterea cinstitului, slăvitului Prooroc, Mergătorului înainte și Botezătorului Ioan.  Tot în această zi, îndeosebi în Moldova, este prăznuit Sfântul Mucenic Ioan cel Nou, prilej cu care la Suceava - fosta capitală a Moldovei - atrage în fiecare an mii de pelerini veniți din toate colțurile țării pentru a se închina la moaștele Sfântului.

Sărbătoarea religioasă se suprapune cu o altă mare sărbătoare din calendarul popular: Sânzienele sau Drăgaica. O sărbătoare laică a iubirii și a fertilității, prilej pentru practicarea unor ritualuri de vindecare a bolilor, de aducere a ursitului și a belșugului în gospodărie. 

 

Continuarea

Fugi deochi, dintre ochi: O incursiune în lumea credințelor populare

Una dintre superstițiile adânc înrădăcinate în conștiința poporului român – dar întâlnită și la multe alte popoare – este credința în deochi. Deochiul este privit de cele mai multe ori ca fiind o boală datorată puterii vătămătoare pe care o poate avea o privire malefică.

Continuarea

Strigarea peste sat: De la morala populară la satira contemporană

„Strigarea peste sat” a fost unul dintre cele mai populare obiceiuri practicate în lumea satului românesc de altădată. Fiind organizată în perioada Postului Sfintelor Paști – o perioadă de recunoaștere, dar și de îndreptare a păcatelor – prin acest ritual, comunitatea satiriza năravurile locuitorilor. 

 

Această practică era întâlnită în majoritatea aşezărilor din Muntenia, Transilvania și Banat, având loc cu precădere de Lăsatul secului sau în Joia Mare.

Continuarea