Obiceiuri, credințe și superstiții în ziua de Sfântul Dumitru

Ziua de 26 octombrie  - numită în popor și Sâmedru, Sânmedru, Sumedru sau Sfetii Dimitri - e destinată pomenirii și cinstirii Sfântului și Slăvitului Mare Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni din Tesalonic. Sâmedrul este "plăcut lui Dumnezeu pentru bătrânețea sa" și este socotit a fi patronul caselor și paznicul care-i apără pe oameni de fiarele sălbatice. Conform tradițiilor creștine, Sf. Dumitru a fost un dregător creștin din veacul al III-lea care a trăit în cetatea grecească Tesalonic și care a fost martirizat cu lancea în cadrul prigoanei anticreștine din vremea împăratului Dioclețian din anul 306 e.n.

 

 

Ziua de Sâmedru marchează debutul iernii pastorale, când codrii încep să-și piardă podoaba frunzelor și plantele de pe câmpuri se usucă. Conform tradiției populare, cheile care deschid porțile naturii către viață sunt ținute de Sf. Dumitru până în ziua de pomenire a Sf. Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, patronul naturii înverzite (23 aprilie). 

---

---

Continuarea

Puterea plantelor la români: Leacuri, farmece și blesteme

Lumea satului românesc de odinioară a fost guvernată de o legătură profundă cu natura. Plantele nu erau doar hrană sau medicament, ci purtătoare de spirite, protectori împotriva răului sau instrumente în ritualuri magice transmise din generație în generație.

Astăzi, vă invit la o incursiune în arhiva blogului Datini, pentru a redescoperi tainele celor mai puternice plante din mitologia noastră populară:

Continuarea

Românii și ursitoarele. Datini, tradiții, superstiții și cartea sorții

„La puțul cu două zale,

Cum mai plânge-o fată mare

Că n’o avut ursitoare…

Ursitoarea i-o fost bună

Dar mintea i-o fost nebună!”

Credința în Ursitoare și în marea lor putere de a hotărî destinul unui om este adânc înrădăcinată în sufletul poporului nostru. 

 

 

Asemeni romanilor, românii au privit întotdeauna destinul ca fiind unul predefinit: 

“Cum se naşte un băiat sau o copilă, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numeşte Cartea sorţii, nu numai numele, ci şi tot viitorul său cum are să fie: bun ori rău, de unde vine apoi şi zicala: aşa mi-a fost scris.” (1)

Continuarea

Cum va fi vremea: Un minitratat de meteorologie populară

Viața țăranului român – fiind legată de peticul de pământ pe care îl lucra și care îi aducea cele necesare traiului - a depins mereu de starea vremii. „Umbletul vremii” putea să-i aducă belșug sau să îi nimicească munca. Tocmai de aceea locuitorii satelor au fost mereu atenți la semnele care îl puteau ajuta să prevadă „cum va fi vremea”. 

 

În timp, s-a alcătuit un adevărat “tratat de meteorologie populară”, care s-a transmis oral – îmbogățit - din generație în generație: 

“Generații întregi, veacuri de-a rândul, au observat tot ce le înconjură, ca apoi din schimbări, adeseori cu totul neînsemnate, să-și fixeze anumite semne, de multe ori uimitor de precise, care să-i prevestească vremea. Începând de la dobitoacele de casă, tovarășii lui de lucru, până la dobitoacele din creierii munților, și de la uneltele lui de lucru până la stelele cerului, toate i-au legat atenția, ca apoi la rândul lor, toate să-i fie câte-un îndreptar, câte-un sfetnic”. (Traian German – articolul “Meteorologie populară“ – publicat în “Comoara satelor” – ianuarie 1923) 

Continuarea

29 august: Obiceiuri în ziua de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

An de an, ziua de 29 august marchează ziua de prăznuire a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, fiind ultima zi de post din anul bisericesc (anul bisericesc începe în 1 septembrie).

Această zi mai este numită în calendarul popular și Sfântul Ioan de toamnă, Sfântul Ioan cap tăiat sau Brumariul.

Continuarea

Astă sară-i clacă-n sat...

Claca a fost întotdeauna una dintre formele cele mai populare de întrajutorare din lumea satului românesc.  

În vremea cositului, a prășitului sau a seceratului, pentru deșfăcatul porumbului sau pentru torsul lânii, pentru făcutul vălătucilor, când își ridicau sau acopereau casele, românii apelau la ajutorul consătenilor organizând câte o “claca plină de veselie și aducătoare de spor cu cheltuială puțină”. 

Continuarea

Sărbătoarea de Sântă Mărie Mare: Tradiții și credințe Populare

Cultul Maicii Domnului este adânc înrădăcinat în cultura populară a românilor. Când se roagă pentru ploaie, românul zice: „Doamne, maica Domnului – dă Doamne ploaie”. 

Pentru a chema dragostea, în Bucovina, fetele și feciorii „spălau icoana Maicei Domnului cu busuioc și apa se arunca peste flori”. Prin Vâlcea, după ce ridicau din casă războiul de țesut, femeile măturau de îndată prin cameră „ca să nu stea Maica Domnului în genunchi din această pricină”.

Continuarea

Paparudă-rudă, vino de ne udă

Magia ploii în tradițiile românești: Ritualuri vechi pentru alungarea secetei

Pentru țăranii români, seceta a reprezentat de-a lungul timpului unul dintre cei mai redutabili adversari. Sătenii erau convinși că “seceta este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru necredința și feluritele răutăți ale oamenilor”. 

Cu toate acestea, fenomenul meteorologic extrem nu era perceput exclusiv ca o ripostă divină. Bătrânii satului considerau că lipsa precipitațiilor era adesea provocate de anumite categorii de persoane interesate de vremea uscată — cum erau cărămizarii, care aveau nevoie de soare pentru uscarea materialelor, sau comercianții care își doreau timp favorabil pentru negustorie.

Continuarea