Sfântul Ioan de toamnă (datini din ziua de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul)

An de an, ziua de 29 august marchează ziua de prăznuire a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, fiind ultima zi de post din anul bisericesc (anul bisericesc începe în 1 septembrie). Această zi mai este numită în calendarul popular și Sfântul Ioan de toamnă, Sfântul Ioan cap tăiat sau Brumariul.

Citește mai mult... »

De Sântă Mărie Mare

Cultul Maicii Domnului este adânc înrădăcinat în cultura populară a românilor. Când se roagă pentru ploaie, românul zice: “Doamne, maica Domnului – dă Doamne ploaie”. Pentru a chema dragostea, în Bucovina, fetele și feciorii “spălau icoana Maicei Domnului cu busuioc și apa se arunca peste flori”. Prin Vâlcea, după ce ridicau din casă războiul de țesut, femeile măturau de îndată prin cameră “ca să nu stea Maica Domnului în genunchi din această pricină”. Se spunea în trecut că nu trebuie să meargă nimeni cu spatele pentru că dacă o fac “râde Dracul și plânge Maica Domnului”. De asemenea exista credința că nu trebuie niciodată să te așezi pe o masă “că lăcrimează Maica Domnului”. (1)

Citește mai mult... »

Obiceiuri de “Adormirea Maicii Domnului” în satele românești

    Se știe că păstrarea tradițiilor este una dintre caracteristicile poporului român. Moștenite din moși-strămoși, fără însă a se cunoaște perioada exactă sau  împrejurările în care au apărut, tradițiile, obiceiurile, multe la număr, unele cunoscute doar pe plan local (de unde și zicala: “câte bordeie, atâtea obiceiuri”), sunt respectate cu sfințenie. Un astfel de obicei are loc în comuna Mârșani din județul Dolj, pe data de 15 august, în ziua marii sărbători denumită: “Adormirea Maicii Domnului” sau “Sfânta Maria-Mare”. Descrierea acestor obiceiuri a fost inclusă în cartea de povestiri intitulată "Pași din hora vieții" și oferită spre publicare de d-na Ioana Stuparu, căreia îi mulțumesc mult:

 

    

Citește mai mult... »

Căsătorii încheiate aproape de cer

Reporterul V. Munteanu al revistei “Realitatea Ilustrată” spunea - în numărul din 28 iulie 1932 - povestea Târgului de fete de pe Muntele Găina și descria câteva dintre tradițiile care, în anul 1932, încă se mai păstrau:

 

“În ziua de Sf. Ilie satele din Țara Moților rămân dominate de-o singură preocupare: târgul de fete de pe muntele Găina. E ziua în care se uită toate necazurile vieții și în locul lor entuziasmul țâșnește tumultuos, până și în cele mai scunde bordeie. Tot timpul este destinat exclusiv pregătirilor în vederea faimosului târg, care se deschide a doua zi, în zorii zilei și care se transformă în cea mai pitorească și mai animată sărbătoare din Munții Apuseni. Odinioară, târgul acesta avea caracterul vulgar și primitiv al târgurilor de sclave din Orient. Faimoșii nemeși și cavaleri teutoni se pretau la rolul sinistru al negustorilor de cadâne. Iobagii Țării Moților furnizau curților trufașe întreg personalul de serviciu; apoi pentru acești nobili, târgul de fete de pe muntele Găina mai însemna o ocazie prielnică pentru a-și satisface multe din fanteziile lor sentimentale.

În zorii zilei buciumele 
îi cheamă pe viitorii logodnici

Mai târziu, când din negura secolelor a fost înlăturat acest obicei barbar, târgul a devenit locul de legământ pentru tinerii din cuprinsul ținutului. Sub acest aspect, el a intrat în ritmul tradițiilor din Țara Moților și se repetă în fiecare an sub forma celui mai original târg. În zorii zilei, buciume lungi de câte 2-3 metri, din coajă de răchită, trâmbiță asurzitor ca sirenele unei uzine. E un fel de chemare a logodnicilor; e cel mai grandios imn care se înalță căsătoriei. În mijlocul pădurilor uriașe și a sutelor de muchii muntoase care se proiectează nedefinite pe distanțe de zeci de kilometri în jurul muntelui Găina, ecoul acestor buciume trezește toată suflarea din Munții Apuseni și vuietul lor se risipește până în cele mai îndepărtate văgăuni. Ele anunță deschiderea târgului, odată cu răsăritul soarelui și la glasul lor, lumea în costume de sărbătoare începe să năvălească de prin toate văile. Într’un ceas, muntele este plin de o mare de capete. O bună parte dintre participanți, dar mai ales fetele și părinții acestora, s’au adăpostit în cursul nopții prin pădurile mărginașe, iar costumul de sărbătoare l’au îmbrăcat lângă un isvor, după ce și-au îmbujorat obrajii.

Citește mai mult... »

De Sfântul Ilie - datini, tradiții, superstiții, obiceiuri

În fiecare an, în ziua 20 iulie, este celebrat Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul – “râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraților celor fără de lege, învățătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul prorocilor mincinoși, minunatul făcător de minuni și râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus și cerul i-a dat ascultare.” 

Fiu al lui Sovah, un preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesva, din Galaad (Israel), Sfântul Ilie este reprezentat în icoane mergând pe cer într-un car cu roți de flăcări, tunând și lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune despre Sfântul Prooroc Ilie că este aducător de ploaie și că poate provoca furtuni puternice.

Citește mai mult... »

Datini de Sâmpietru

Sfântul Petru ca un sfânt,

Dete o ploaie cu vânt

Și ne culcă la pământ!

Sărbătoarea creștină din 29 iunie, zi de pomenire a Sfinților Slăviților și întru tot lăudaților și mai-marilor Apostoli Petru și Pavel, este numită în popor simplu Sân-Petru (sau Sâmpietru).  

 

Citește mai mult... »

De Sânziene (datini, tradiții. obiceiuri)

Ziua de 24 iunie este cea în care creștinii ortodocși cinstesc “Nașterea cinstitului, slăvitului Prooroc, Mergătorului înainte și Botezătorului Ioan”.  Tot în această zi, îndeosebi în Moldova, este prăznuit “Sf. Mucenic Ioan cel Nou”, prilej cu care la Suceava - fosta capitală a Moldovei - atrage în fiecare an mii de pelerini veniți din toate colțurile țării pentru a se închina la moaștele Sfântului.

Citește și:  Pelerinaj interbelic la Suceava

Sărbătoarea religioasă se suprapune cu o altă mare sărbătoare din calendarul popular: Sânzienele sau Drăgaica. O sărbătoare laică a iubirii și a fertilității, prilej pentru practicarea unor ritualuri de vindecare a bolilor, de aducere a ursitului și a belșugului în gospodărie. Sânzienele au probabil la origine sărbătorile romane de adorație a zeiței Diana (Santa Diana - Sân-Ziana). Alți etnologi susțin însă că sărbătoarea își are originea în străvechiul cult geto-dacic al Soarelui, sânzienele fiind reprezentate adeseori de traci înlănțuite într-o horă.

 

 

Citește mai mult... »