Duminica Floriilor în tradițiile populare: datini, credințe, superstiții

Cuvintele reporterului Ion Pas, apărute în paginile revistei „Realitatea ilustrată” la 8 aprilie 1928, par să fi fost scrise pentru zilele noastre. Deși zeci de primăveri s-au scurs de atunci, rândurile sale păstrează aceeași prospețime și melancolie:

“De Florii eram siguri că vin, cad întotdeauna cu o săptămână înainte de Paști; dar de soare aproape că ne pierdusem nădejdea. Primăvara s'a lăsat așteptată ca o ibovnică învățată de femei cu nărav să nu dea buzna peste flăcăi: ‹‹Lasă-l să te aștepte și să crape fierea în el, că așa te va iubi mai mult!›› Ni-i dragă primăvara deacum - nu pentru că zâmbește mai șăgalnic decât pe vremuri, dar pentru că ne-a lăsat să o dorim mai mult. Iarna a avut grijă să sosească de timpuriu și să zăbovească asemeni unui musafir prost crescut. Și-a fost o iarnă vai, nu încruntată ca un dictator, ci arțăgoasă ca o cumătră”

Salcia de Florii: Între simbolul biruinței și legenda Maicii Domnului

Ziua de Florii este cea care deschide șirul marilor sărbători domnești din Săptămâna Patimilor. În Duminica Floriilor, numită și Duminica Stâlparilor, se sfințesc prin rugăciune și stropire cu agheasmă ramuri înmugurite de salcie, care se împart mai apoi creștinilor.

Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea în Ierusalim. Aceasta nu este însă singura semnificație dată de popor ramurilor de salcie sfințite în Duminica de Florii:

La cea piatră răzimată
Maica Sfântă-i supărată.
Vin trei îngeri și-o întreabă:
- Ce ești, Maică, supărată?
- Cum să nu fiu supărată,
Că cu ochii m’am uitat,
Pe Hristos com l-or luat,
Mi l-or luat și mi l-or dus
La curțile lui Pilat,
Pe cruce de lemn l-or pus,
Cu sulița l-or străpuns,
Apă și sânge a curs.
Și-l luară și-l sburară,
Sus la cer îl ridicară.
Plânge Maica și se frânge
Și inima’i înoată’n sânge.

Luna fața și-a schimbat,
Soarele s’a’ntunecat!
Sălcioară,
Pleacă-ți vârful și te fă punte
Să trec,
Că mă înec.
Iară salcia și-a plecat vârful
Și s’a făcut punte
și a trecut Maica Domnului.
Și i-a zis:
- Să fii blagoslovită!
În ziua de Florii,
Să te ia toți oamenii prin mâini!

(Tudor Pamfile – studiul etnografic “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului” – editura Librăriile Socec & Comp. – 1914)

Leacuri, semne de belșug și ritualuri de protecție în ziua de Florii

Numeroase erau în alte timpuri ritualurile care se făceau în ziua de Florii. Câteva dintre acestea au fost inventariate de etnologul Arthur Gorovei și publicate în lucrarea “Credințe și superstiții ale poporului român” (editura Librăriile Socec & comp., 1915):

În ziua de Florii se înghițesc mâțișoare sfinte spre a fi scutit de durerea de grumaz. Tot atunci se ating vitele cu mâțișoare sfințite, ca vitele peste an să fie înflorite, adică frumoase. Mâțișoarele se păstrează și vara, și la vreme de zloată, trăsnete și grindină se pune o crenguță din ele pe foc și se crede că fumul lor împrăștie zloata, trăsnetele și grindina. (Bucovina)
Mâțișoarele Floriilor nu e bine a le aduce în casă, ci a le pune sub streșina grajdului, și numai când tună și fulgeră a afuma casa cu ele, și apoi fulgerul nu va atinge acea casă. (Bucovina)
Cum va fi vremea în ziua de Florii, tot așa va fi și în ziua de Paști.
Mlădițele de lozie de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. (Preutești, Suceava)
Dacă ramurile de măr, vișin, etc. ce se pun în ziua de Sf. Varvara în oale cu apă vor înflori până în ziua de Florii, e semn de an bogat; iar de nu, e semn de an sărac. (Stânca, Iași)
Dacă fetele mari dau cu salcie pe păr în ziua Floriilor, le crește părul frumos (Catane, Dolj)
În ziua de Florii e bine ca să umbli încins cu o nuia de salcie de la biserică, ca să nu te doară șalele. (Vâlcea)
Salcie de la Florii făcută cercuri și pusă la icoane, e bună să se aprindă când fulgeră și trăsnește, și este cineva singur în casă. (Ciulnița, Ialomița)
Salcia se pune la ferești în ziua de Blagovistenie și în ziua de Florii. Salcia care ai pus-o să n’o arunci, ci s’o pui la icoană, că-i bună pentru spor la albine.
Din salcia de Florii se fac cercuri și se pune pe pomi, ca să dea roade mai multe. (Ciulnița, Ialomița)

„Vin Floriile cu soare”: Speranță și lumină în sufletul românesc

Această atmosferă de sărbătoare, care unește simbolic bunicii și nepoții sub semnul ramurilor verzi, a fost surprinsă cu sensibilitate în paginile revistei „Universul literar”. În primăvara anului 1925, Leontin Iliescu așternea pe hârtie un îndemn la bucurie și înfrățire, valabil și astăzi, ori de câte ori soarele Floriilor ne bate în geam:

“Și astăzi copilașii, în Dumineca floriilor, se duc de dimineață la biserică, spre a-și încinge mijlocul cu ramuri de salcie tânără și fragedă. Și, an cu an, Duminici înflorite trec peste anii noștri, tineri și bătrâni, împărțind bucuriile după vârstă și după cum e omul așezat în viață.

„Vin floriile cu soare / Și soarele cu florii!"

spune graiul popular. Așa cântă și poetul inspirat. Soarele zilelor noastre e așteptat încă să răsară odată cu primăvara României. În așteptarea mult visatei primăveri se cere să muncim ca grijile mărunte, necazuri și amărăciuni, să nu mai facă noapte în sufletele noastre flămânde de pâinea bucuriei, de grâul înfrățirii.” (Leontin Iliescu – articolul ”Vin floriile cu soare” – publicat în numărul din 12 aprilie 1925 al revistei “Universul literar”)

„La Florii se bea mărțișorul”: Un vechi rămas-bun simbolic

Puțină lume mai șcie că în ziua de Florii se încheia în mod tradițional și viața Mărțișorului:

“Obiceiul de a'și atârna fetele la gât în ziua de 1 Martie o monedă de aur, de argint sau vreun cinci parale găurit este în toată Țara Românească. În satul Bucești (Tecuci) fetele, după ce au purtat mărțișorul, se adună patru-cinci la un loc, la una care le e tuturor prietenă, în ziua de Florii, și din banii pe care i-au purtat la gât, cumpără portocale, cofeturi, zahăr, vin și petrec între ele. După aceasta se duc la horă. Din acest obicei, care de alminterea nu există pretutindeni, s'a născut și zicerea: La Florii se bea mărțișorul.” (Iuliu A. Zanne – “Proverbele românilor”, vol. VI - editura Librăriile Socec & comp., 1901)

Odată cu trecerea Duminicii Floriilor, pășim cu smerenie și speranță în cea mai densă perioadă a trăirii creștine și populare. Vă invit să descoperiți, în articolul următor, rânduielile și misterul celor șapte zile de pregătire spirituală din Săptămâna Mare – datini, credințe, superstiții, o călătorie prin ritualurile care ne apropie de marea bucurie a Învierii.