.

Joile păzite - zilele când fierbe piatra

“Calendarul popular” a avut întotdeauna o importanță deosebită în lumea satului românesc. Zilele săptămânii, zilele de sărbătoare sau cele în care au loc evenimente speciale pentru comunitate au fost personificate și înzestrate cu puteri speciale. În credința populară una dintre zilele cele mai nefaste ale săptămânii este cea de joi. Joimărița - personificarea zilei de joi - este o babă înaltă, slută și foarte rea. Ea își poartă părul despletit - “ca și o salcie găunoasă” - și rânjește arătându-și dinții îngălbeniți și stricați. E spaima fetelor leneșe, pe care le pedepsește frigându-le mâinile în jar sau zdrobindu-le degetele cu vătraiul. Toate zilele de joi din decursul unui an sunt nefaste. Dintre ele însă, “cele mai păzite” sunt “cele nouă Joi” din perioada cuprinsă între Paști și Rusalii. Ele sunt numite "Joile grele" sau "Joile păzite".

Joimărița
Joimărița -  cu părul despletit
ca o salcie  găunoasă
Oamenii din popor vorbesc despre ele ca fiind foarte înspăimântătoare şi răzbunătoare. În aceste zile nu se lucrează nimic, nu se culeg nici buruieni pentru leac, nu se fac descântece. Dacă cineva calcă joile şi dacă iese la lucru la câmp, acea muncă va fi bătută de grindină, de piatră sau va trimite foc, tunete, fulgere, înecuri.” (cf. studiului “Ţăranul român între forţele naturii şi puterile divine” – Georgiana Livia Cârlan-Antoci). Există multe credințe populare legate de „Joile păzite”. O să vă spun câteva dintre ele, culese din lucrarea “Sărbătorile de vară la români” publicată în anul 1910 de către marele etnolog și folclorist român Tudor Pamfile: “Daca cineva calcă Joile și iese cu plugul la arat, dacă merge la prășit sau dacă muncește orice pe câmp, peste vara, acea muncă va fi bătută de piatră, adica va fi stricată de grindină. Pe lângă grindină, Cele nouă Joi se mai răzbună împotriva celor ce muncesc și prin trimitere de foc în holde, case și orice alt avut al lor. Oamenii se tem de orice foc, dar mai ales de cel ce se naște prin trăsnet; de aceea mai spun că Cele nouă Joi sunt rele și de trăsnet, tunet sau tun, fulger, ploi pânzișe și înecuri. Prin unele sate din Moldova teama de aceste zile de joi este atât de mare “încât nici pe preoți nu-i cheamă în case spre a le face diferite servicii religioase”. Prin unele locuri din Oltenia “se crede că cei ce vor spăla cămăși în aceste zile, li se va opări grâul. De asemeni nu se toarce, nu se țese și nu se pune vârtelnița, că bate piatra.”

Joimărița

Cele din urmă două zile de joi ale acestei perioade sunt și mai înspăimântătoare: “Joia a opta se numește în Bucovina Bulcile sau Bulcii. În această zi, la Suceava se scot în procesiune moaștele Sf. Ioan cel nou și se face aghiasma. Bulcii nu se țin acolo numai de teama pietri si a ‹‹tunului›› ci și de teama Ielelor. Prin Moldova de jos, Joia a opta se numește mai des Buciumul Rusaliilor și se crede că se numește așa din pricină că vine după Rusalii, când acesta își buciumă sau își trâmbițează sfârșitul isprăvilor lor. Pe alocurea se zice chiar Sbuciumul Rusaliilor, avându-se credința că în această zi, pe lângă că se opresc oamenii de la muncă și sunt pedepsiti cu piatră și foc, această zi schilodește și pocește pe cel care ar îndrăsni să lucreze. A noua Joi – numită Joia mânioasă în Moldova și Joia verde în Oltenia - e cea mai năprasnică. Prin multe părți oamenii nu numai că nu lucrează nimic, nici pe lângă casă, nici pe câmp, dar se adună chiar la biserică și ascultă serviciul dumnezeesc, deoarece această Joi este rea de grindină, bătând și stricând semănăturile, mai ales cânepa”.


Joimărița
Joimărița - spaima fetelor leneșe

În încheiere vă voi spune și legenda acestei din urmă zile de Joi, așa cum era  povestită cândva prin Bucovina: „Se zice că a fost odată un împărat, anume Joian, care simțind că i se apropie sfârșitul vieții, și-a pus supușii ca să serbeze ziua morții lui, spre binele lor.

- De ziua morții mele, le-a zis împăratul, de veți fi datori pe la alții, să nu vă duceți la muncă, deoarece în acea zi se va fierbe piatra mai tare, nourii se vor frământa mai mânioși și munca voastră va fi în primejdie. Nimic nu se va alege din sporul celor ce vor munci în ziua morții mele. Astfel, de la acel împărat, a rămas paza Joii a noua, paza Bulciului cel mare sau ziua când fierbe piatra.”


Joile păzite - zilele când fierbe piatra Joile păzite - zilele când fierbe piatra Reviewed by De ieri De azi on 00:18 Rating: 5

4 comentarii:

  1. Interesant personaj al folclorului românesc. Să-i completez imaginea cu ajutorul internetului:
    Joimărița sau Joimărica a fost la origini o zeitate a morții care supraveghea focurile din Joia Mare, aprinse pentru cinstirea strămoșilor, dar treptat a devenit un personaj justițiar, ce luptă împotriva lenei. Este patroana torsului și a țesutului, care supraveghează hărnicia oamenilor.
    Joimărița nu face niciun rău pe lume, dar e lăsat de Dumnezeu ca o dată în an și anume în Joia Mare să facă o revizuire strașnică printre nevestele tinere și mai ales printre fetele mari și să le întrebe ce au făcut ele peste iarnă? Tors-au fuiorul tot? Țesut-au pânza, și cu câlții și cu feștila ce-au făcut?
    Joia cea, ar pleca dis-de-dimineață prin sate cu câte un hârb plin de jar în mână că acolo unde va afla fete și neveste leneșe să le arză unghiile și degetele. Ele, când știu că are să le cerceteze Joimărița, dacă pânza nu-i țesută, pun la fereastră un crâmpei de pânză din anul trecut, iar câlților și feștilei le dau foc, ca să nu aibă de ce să se lege Joimărița când le va cerceta munca lor. Dar Joimărița miroase bine și știe ce au făcut ele, așa că începe a cânta prin curte:
    Pute-a câlți,
    Pute-a feștilă,
    Pute-a lene de copilă,
    Pute-a pânză nețesută
    Și-a nevastă nebătută.
    Joimăriţa e spaima fetelor şi femeilor leneşe. Ea vine noaptea şi loveşte cu vătraiul degetele leneşelor, care în Joia Mare mai au cânepă netoarsă. E aşa de rea, încât fetele îi ştiu de frică; de aceea, ca s-o alunge, când se apropie Joia Mare, ele ung ferestrele şi uşile, şi chiar pe ele însele, cu usturoi, cum se face şi împotriva strigoilor. În noaptea dinspre Joia Mare,
    Joimăriţa apare pe la ferestrele caselor unde sunt fete mari şi strigă:
    Câlţii,
    Câlţii,
    Tors-ai câlţii?
    Atunci, fetele răspund: - Tors! Tors! Tors!
    Pe cele ce le găseşte însă cu cânepa netoarsă le ia de păr şi le toacă degetele sau le frige mâinile în jar. Joimăriţa e soră bună cu Marţi-Seara şi cu Muma Pădurii, căci e la fel de rea ca ele.
    Prin unele sate ale ţării, cete de copii umblă dinspre Joia Mare pe la toate gospodăriile, strigând:
    Câlţii
    Mâţii,
    Toarce câlţii!
    Ori i-ai tors,
    Ori i-ai ros,
    Scoate ţolul să ţi-l văz!
    Şi, de-l ai,
    Să te-nduri şi să ne dai
    Cele ouă-ncondeiate –
    Unu mie,
    Unu ţie,
    Şi-unu de tovărăşie!
    La anul şi la mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. Joimăriţa e spaima fetelor şi femeilor leneşe. Ce mai face oare?
    Mulțumesc pentru completari, JMC. Te mai aștept pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi... eu cred că ACUM, când fetele sunt mai dornice de petreceri decât de muncă, Joimăriţa, de prea mult efort în aplicarea pedepselor cuvenite, a făcut infarct şi s-a duuuuuuuuuuuuuuuuuuus.Sau poate s-a adaptat contemporaneităţii şi pribegeşte şi ea prin discoteci, prin Mall-uri, la shopping, că e in trend

    RăspundețiȘtergere
  4. Coafura Joimăriței confirmă că ai dreptate. :)

    RăspundețiȘtergere

Imagini pentru teme create de A330Pilot. Un produs Blogger.