Planta cea mai iubită poate, dar şi cea mai folosită de poporul român în ritualurile magice de aducere a dragostei este fără îndoială busuiocul – planta aromată și sfântă despre care se spune ca ar fi crescut în locul în care Sfinții Împărați Constantin și Elena ar fi descoperit Sfânta Cruce.
Puterea magică a busuiocului în credința populară
Nenumărate sunt superstițiile și credințele legate de busuioc. Iată doar câteva dintre acestea:- femeia care bea apă de busuioc (apă în care s-au macerat de seara până dimineața 3 rămurele de busuioc) în fiecare zi, pe nemâncate, va rămâne mereu tânără și va fi iubită ca în prima zi de către alesul ei.
- fetele și băieții care își pun sub pernă o rămurică de busuioc în nopțile de Sf. Andrei, de Dragobete sau de Sânziene își vor visa ursitul.
- în seara de Sf. Vasile fetele trebuie să pună busuioc în partea de jos de la ghizdeiele fântânii; fetele care găsesc a doua zi busuiocul cu promoroacă se vor mărita în iarna aceea.
- busuiocul sfințit la biserică în ziua cununiei trebuie pus în perna mirilor; aceștia vor fi fericiți împreună atât timp cât “va ședea acest busuioc în pernă”.
- fata care va lua busuioc de la clopotul urătorilor în ajunul zilei de Sf. Vasile, dacă se va spăla cu el, va fi dragă feciorilor.
Busuiocul, planta dragostei
De unde însă credința românilor că busuiocul are puterea magică de a aduce dragostea? O frumoasă legendă ne dă poate răspunsul:
“Odată, e mult de atunci, o copilă tânără și foarte frumoasă a murit lăsând în urmă un iubit disperat. Pe timpul acela era foarte mare secetă și arșiţa soarelui veștejise toate florile. Iubitul fetei mergea în toată ziua la tristul ei mormânt și vărsa șiroaie de lacrimi amare… La capul copilei a început să crească o floare care, fiind udată mereu de lacrimile tânărului, a crescut mărișoară şi a căpătat un miros foarte plăcut. De atunci s-a numit floarea, după numele iubitului, „Busuioc".”
Ritualuri de dragoste cu busuioc
Busuiocul era cândva foarte întrebuințat prin casele românilor: ca plantă de leac, condiment sau pentru alungarea insectelor. De asemenea, era un „ingredient” obligatoriu pentru „farmece de dragoste” în Transilvania:“Fetele care-și fac de dragoste iau o ulcică cu apă, pun în ea câteva fire de Busuioc, ies apoi afară și uitându-se la stele, zic:
|
Una stea Logostea! Adă-mi dragostea mea De trei ori Până'n dori La astă ulcea cu flori, De la 99 de vaci cu viţei, De la 99 de oi cu miei De la 99 de scroafe cu purcei, |
De la 99 de dopuri ficioreşti, De la 99 struţuri feteşti. Două stele Logostele Aduceţi dragostile mele, De trei ori Până 'n dori La astă ulcea cu flori… |
În acest chip se repetă versurile de mai sus de nouă ori... (Simion Florea Marian – “Botanica poporală română” – 1879)
Fetele din Bucovina
Mergeau la o apă curgătoare, aruncau pâine și sare în apă și ziceau:
"Apă lină curgătoare,
Eu îți dau pâine și sare,
Iară tu să îmi dai mie,
Noroc și dragoste mare!"
|
— Bună dimineaţa Apă lină! — Mulţămesc Dumitale, Doamnă mare! — Apă lină, curgătoare! Eu te-am sorocit cu pâine şi sare, Ca tu să-mi dai cinste şi dragoste mare!... Aşa să mă speli şi pe mine: De ură, De făcătură, De urgie, De pismuire, De fapt, De dat... |
De ură de om, De ură de femei, Câte pietre sunt în apă Aţâţia flăcăi după mine să se bată. Câte fire de busuioc Atâţia flăcăi cu cinste Să mă poftescă la joc. Aşa să mă speli pe mine Din vârful capului până'n vârful degetelor... |
“Eu sting pe N. şi-l potol / Şi spre mine îl întorn / Cu inimă bună şi cu gând bun!”
Eu întorc strachina... Să'ntoarcă ursitorul meu... Cum trage la foc, şi la busuioc, şi la aur şi la argint, şi la pâine şi la sare, aşa să tragă la mine.
“Să fiu sus ca icoana / Și mare ca cucoana.”
Se zice că fetele care au făcut farmecele acestea sunt foarte iubite, căutate, cinstite și jucate de toți feciorii." (Simion Florea Marian – “Botanica poporală română”)
Astăzi, busuiocul se regăsește mai des în bucătărie sau în buchetele de la biserică decât sub pernele fetelor de măritat. Totuși, farmecul acestor tradiții nu pălește niciodată. Voi mai păstrați vreo superstiție legată de busuioc moștenită de la bunici? Sau poate cunoașteți și alte legende despre planta dragostei? Vă aștept cu drag poveștile în secțiunea de comentarii!
Citește mai multe articole despre puterea miraculoasă a plantelor:
Pelinul este însă doar o parte din bogatul univers vegetal al tradițiilor noastre. Dacă doriți să descoperiți și alte taine ale plantelor magice, vă invit să citiți despre legătura dintre mătrăgună și dragoste, despre puterea vindecătoare a pelinului sau despre fascinanta istorie a tutunului, cunoscut printre români și ca "iarba diavolului". Iar pentru cei care vor să pătrundă în simbolistica arborilor blestemați sau binecuvântați, povestea plopului din articolul "Fire-ai plop afurisit..." completează acest tablou al mitologiei botanice românești.
0 Comentarii