Pelinul în tradiția populară: Leac medicinal, plantă magică și simbol al dorului

Pelinul, asemeni usturoiului, busuiocului sau mătrăgunei, era una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru a alunga spiritele malefice, pentru a descânta sau pentru a vindeca diferite boli.

 

---

---

1. Pelinul în medicina populară: Leacuri pentru „friguri” și dureri

Pelinul era de asemenea folosit cu succes în medicina populară pentru îndepărtarea frigurilor:

"Când pelinul este verde și mustos babele pricepute iau nouă fire de pelin, le pisează bine, le pun în horincă și, când frigurile îi scutură, bolnavii beau horincă de aceasta și se zice că frigurile îndată-i lasă.”

Același leac era folosit pentru a trata și “alte boli din lăuntru”. Uneori pelinul se punea în vin, iar vinul-pelin obținut se folosea pentru tratarea “vătămăturilor”. Pelinul era întrebuințat și pentru a alunga durerile de cap:

“Când te doare capul și te afumi cu pelin cules la Rusalii, îți trece”.

Tinerele fete foloseau apa de pelin pentru “subțierea obrazului”, iar gospodinele puneau rămurele de pelin în așternuturi pentru că:

“...purecii neputând suferii mirosul cel greu și îmbătător al pelinului fug și astfel scapă oamenii de mâncărimea lor.”

O veche doină din Transilvania spunea că:

"Pelin beau, pelin mănânc,
Pe pelin seara mă culc;
Dimineața când mă scol
Cu pelin pe ochi mă spăl."

 

2. Beneficiile ceaiului de pelin în fitoterapie

Ceaiul de pelin este folosit chiar și astăzi pentru tratarea durerilor de cap şi pentru scăderea febrei. De asemenea, arsurile, rănile sau tăieturile pot fi tratate cu ceai de pelin, datorită proprietăţilor sale antiseptice.

Ceaiul de pelin este de asemenea folosit în tratamentul unor tulburări gastrice precum balonarea, flatulenţa, indigestia, lipsa poftei de mâncare sau în formele uşoare de gastrită.

---

---

3. Proprietățile magice: Protecția împotriva Rusaliilor și a Vântoaselor

Românii aveau credința că pelinul are proprietăți magice. Despre rămurelele de pelin se credea că “au puterea de a alunga spiritele rele", precum Vântoasele sau Frumoasele, Rusaliile sau pe Cel-rău, ființe magice care “stricau vitele” și care “luau oamenii care n’au ținut cum se cuvine sărbătorile”.

Pentru a se proteja pe sine și pe cei apropiați, dar și vitele din gospodărie, româncele:

“Iau mai multe rămurele de pelin, dintre care o parte le leagă și mai cu seamă pruncilor la cheutoarea cămășii, o parte o pun și o poartă în sân”.

De asemenea femeile ungeau vitele din gospodărie cu pelin pentru ca spiritele cele rele:

“Să nu se mai poată apropia de oameni sau de vacile cele mulgătoare ale acestora ca să le facă vreun rău”.

 

4. Simbolul amarului și descântecul de dor

Pelinul este probabil cea mai amară dintre plantele cunoscute pe la noi.

“Prin urmare poporul nostru, care multe și nenumărate neajunsuri, neplăceri, nevoi, batjocuri și maltratări au avut să sufere din partea străinilor, n’a știut nici n’a putut afla altă plantă mai amară cu care să asemene casa străinului, ca Pelinul... “.

Și atunci, când românii care își părăseau meleagurile natale își simțeau inima cuprinsă de jale, făceau referire la pelin în cântecele lor populare:

"Că străinu-i tot străin
Ca și mursa de pelin,
Dulce-i mursa de zahar,
Dar pelinu-i tot amar,
Și străinu-i tot dușman
Și la inimă tiran.
N’a fost frate, nici va fi,
Pân ce lumea va trăi Și soarele va luci!"

Mamele rămase acasă își cântau dorul de copiii plecați în lume pomenind tot amarul pelinului:

"Foaie verde de pelin,
Mi-a plecat puiul de Luni,
Mi-a lăsat dorul prin pruni
Și dragostea prin alun,
N’am batistă să le-adun!”

Tocmai de aceea, pelinul era folosit în descântece pentru alungarea dorului de casă. Babele descântătoare luau nouă pietre de râu și nouă rămurele de pelin:

“Cum spală apa toate pietrele,
Așa să spele și dorul de la cutare,
(se spune numele celui decântat).
Cu pelinu-i împelinat,
Cu pietrele îi împietrit,
Și cutare-i potolit!"

Astfel, pelinul rămâne în conștiința românească mai mult decât o simplă plantă medicinală; este un simbol viu al rezilienței și al protecției. Fie că este purtat în sân pentru a alunga spiritele verii, fie că este băut pentru a vindeca amarul trupului sau al sufletului, pelinul face parte din zestrea noastră culturală, amintindu-ne de vremea în care omul trăia în deplină armonie cu forțele naturii și cu tainele pământului.  

5. Citește mai multe articole despre puterea miraculoasă a plantelor: 

Pelinul este însă doar o parte din bogatul univers vegetal al tradițiilor noastre. Dacă doriți să descoperiți și alte taine ale plantelor magice, vă invit să citiți despre legătura dintre mătrăgună și dragoste, despre puterea cu care busuiocul guvernează farmecele de iubire sau despre fascinanta istorie a tutunului, cunoscut printre români și ca "iarba diavolului". Iar pentru cei care vor să pătrundă în simbolistica arborilor blestemați sau binecuvântați, povestea plopului din articolul "Fire-ai plop afurisit..." completează acest tablou al mitologiei botanice românești.

Surse:

• Simion Florea Marian – “Botanica poporală română - Pelinul” – “Amiculu Familiei” numerele din 8 februarie/20 ianuarie 1881 și 22 februarie/6 martie 1881;
• Gr. G. Tocilescu – “Materialuri folkloristice” – Tipografia “Corpului didactic” C. Ispăsescu și G.R. Bătănescu – București – 1900.