Noaptea farmecelor

“Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. S-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Țării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărat în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce rosie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României". Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare națională.

Peștera în care se crede că a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peștera, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peștera transformată în biserică a fost sfințită de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refăcută și redată cultului. Astăzi, mii de credincioși vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.” (cf. www.crestinortodox.ro)

În credința populară noaptea care precede ziua Sfântului Andrei este considerată ca fiind una dintre cele mai prielnice perioade pentru practicarea farmecelor de dragoste. E noaptea în care se poate trece hotarul dintre lumea noastră și lumea celor nevăzute. E noaptea strigoilor și a lupilor: 

Zgomot trist în câmp răsună!

Vin strigoii, se adună,

Părăsind a lor sicrie.

Voi, creştinelor popoare,

Faceţi cruci mântuitoare,

Căci e noaptea-ngrozitoare,

Noaptea Sfântului Andrei!

(Vasile Alecsandri – “Noaptea Sfântului Andrei”)

Tocmai pentru că urmează o noapte cu totul specială, o să vă ofer un fragment din capitolul dedicat nopții Sf. Andrei din volumul d-nei Julia Maria Cristea: “Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri…”:  “Noaptea de ajun precum și ziua de Sf. Andrei, se crede că este prielnică anumitor practici și farmece de dragoste. (…) Astfel, în unele localități, când fetele sosesc acasă de la Păzitul usturoiului, seamănă un cățel de usturoi priveghiat toată noaptea, într-un cocoloș de aluat nedospit, denumit Colacul lui Andrei. După felul în care încolțește și crește acest usturoi, se fac pronosticuri de măritiș. Acest ritual este deosebit de variat, în funcție de regiunea unde se practică. În satele din Bucovina, ca să-și vadă ursitul, fetele își puneau seara sub pernă 41 de fire de grâu, iar când se culcau, spuneau:

Voi, 41 de fire de grâu

Eu voi adormi

Și voi hodini

Dar eu mă rog lui Dumnezeu

Să-mi trimită îngerul meu

Să-mi arate pe ursitorul meu.

Cel care mi-e dat de Dumnezeu.

Un alt obicei este ca fetele nemăritate să meargă noaptea la fântână, cu lumânarea de Paște, pe care o aprind și o afundă cu ajutorul ciuturei spunând:

Sfinte Andrei

Scoate-i chipul în fața apei

Ca în vis să-l visez 

Ca aievea să-l văz!

Prin alte părți este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subțire ca o plăcintă, din făină de grâu, foarte sărată, denumita Turtuca lui Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apa ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul soț (Speranția).

Fetele mai ghicesc ursitul cu ajutorul stâlpilor din gard. Astfel, noaptea, pe întuneric, ating un par, de la care numără în continuare până la al nouălea par, pe care leagă o sfoară sau lână roșie. A doua zi merg să vadă cum le va fi alesul. Dacă parul e drept și neted, viitorul soț va fi tânăr și frumos, dar sărac. Dacă parul va fi scurt și noduros, soțul va fi bătrân și sărac, iar de va avea coaja groasă va fi bogat. Dacă parul este cu multe crăci, ursitul va fi văduv cu mulți copii (Speranția).

Tot așa de frecvent este și ghicitul la oglindă. Fata de măritat se așază pe un scaun, având în față și în spate câte o oglindă, iar pe lateral patru lumânări aprinse și, se spune că, astfel își vede ursitul (Speranția). Fetele fac vrăji de ursită, vrăjind de pețire, de dragoste, căutându-și de noroc, sau făcând farmece de răutate, care trebuie să se lipească de dușmani și de casele lor (Pamfile).”

Citește și articolul: Noaptea Sfântului Andrei

Voi încheia și eu, asemeni d-nei Julia Maria Cristea în capitolul închinat nopții Sfântului Andrei din volumul “Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri…”, cu versurile înfricoșătoare ale Bardului de la Mircești: 

Iată-l! Iată, Satan vine,

Răzbătând prin verzi lumini,

Pe-un fulger scânteietor.

Umbre, stafii despletite,

Cucuveici, iele zburlite

Şi Rusaliile pocite

Îl urmează ca un nor!

Voi, cu suflete curate,

Cu credinţi nestrămutate,

Oameni buni, femei, copii!

Voi, creştinelor popoare,

Faceţi cruci mântuitoare,

Căci e noaptea-ngrozitoare,

Noaptea Sfântului Andrei!

(Vasile Alecsandri – “Noaptea Sfântului Andrei”)