An de an, ziua de 29 august marchează ziua de prăznuire a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, fiind ultima zi de post din anul bisericesc (anul bisericesc începe în 1 septembrie).
Această zi mai este numită în calendarul popular și Sfântul Ioan de toamnă, Sfântul Ioan cap tăiat sau Brumariul.
Sfântul Ioan de toamnă: Datini, tradiții și superstiții
Tradițiile populare legate de această zi sunt în legătură cu legenda care spune că Irod, care își prăznuia ziua dând un ospăț boierilor săi, a cerut ca Salomeea, fiica lui și a Irodiadei, să danseze, oferindu-i drept răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul.
(pictură de Juan de Flandes, 1496)
O variantă a acestei povești este consemnată de marele etnolog Tudor Pamfile în studiul “Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului”, publicat în anul 1914 la editura Socec & Comp. și C. Sfetea:
“Bucovinenii cunosc următoarea povestire: Sf. Ioan cap tăiat era un fecior în casa lui Irod-Împărat și femeia lui irod tare s’a îndrăgit de dânsul, dar el n’a vrut să se dea în dragoste cu ea. De ciudă, împărăteasa i-a pus un inel scump în buzunar. A căutat la toți și numai la el s’a găsit inelul și de aceea l-au pus la închisoare. Împăratul avea o fată care juca tare frumos și la o petrecere fata a jucat așa că tatăl ei i-a zis să ceară ce va vrea, căci el îi va da. Mă-sa a’nvățat-o să ceară capul lui Sf. Ioan.
– De știam așa, a zis împăratul, îți dam mai bine capul meu.
Dar amu n’avea ce să face și a poruncit de i l-a tăiat. Atunci fata a venit cu capul pe tipsie, jucând, dar împăratul a blestemat-o:
– De-amu, draga mea, să tot joci!
Și într-una joacă, căci ea e frigurile, boala ce cutremură pe om.”
Obiceiuri, tradiții, superstiții în ziua de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul
De asemenea, în același studiu etnografic publicat la începutul secolului trecut sunt menționate o serie de vechi obiceiuri respectate în această zi de praznic:
“Tăierea capului pe varză sau pe curechi însemnează Tăierea capului ca pe varză, adică nu retezarea gâtului, ci hăcuirea capului, cum se hăcuie sau se toacă varza (curechiul). Deci în această zi nu va fi îngăduit să se taie nimic cu cuțitul, ci totul să se rupă cu mâna; nu va fi îngăduit să se mănânce varza, căci ‹‹lui Sf. Ioan de șapte ori i-au tăiat capul ca pe curechiu și iar a’nviat››.
Tot astfel în această zi nu este bine să se mănânce fructe rotunde care seamănă cu un cap, precum: merele, perele, nucile și nici căpățânile de usturoi. De asemeni nu se mănâncă perje sau prune, care, fiind negre, au cerut același post și pentru poama sau strugurii negri. Cine gustă dintr’acest soi de fructe face un păcat sau se pune în primejdie de a căpăta tot soiul de boale. Prin alte părți nu se bea nici vin roșu și nici legume sau fructe roșii – asemuite, credem, cu sângele ce a curs din capul Sfântului Ioan – și nici coarne sau curechi murat nu trebuie să se mănânce, deoarece ‹‹în această zi e Sf. Ioan care taie capul ca pe curechi››.
Numai femeile însărcinate, care din pricina poftelor ar putea pierde, au voie să guste în această zi de post din orișice ar voi. Postul se ține pentru tămăduirea de boale și mai ales de friguri.”
Sfântul Ioan de toamnă la Mănăstirea Topolnița
În această zi, la Mănăstirea Topolnița din jud. Mehedinți (notă: veche mănăstire ortodoxă, așezată pe valea râului Topolnița, în comuna Izvoru Bârzii, județul Mehedinți, la o distanță de circa 35 de kilometri de Drobeta Turnu Severin) care are hramul acestei zile:
“Din vechime este obiceiul să se adune o mulțime de lume din satele vecine la petrecere. Această adunare unii o numesc goirre, alții rugă. Este credința în popor că oricine ar fi prins de friguri, de ar posti în ziua aceasta și ar merge la mănăstire, este însănătoșit îndată și pentru totdeauna scăpat de a-l mai prinde această boală.”
Păstrate din generație în generație, aceste datini și rânduieli de la sfârșit de vară ne conectează profund la universul satului românesc de altădată, amintindu-ne că fiecare sărbătoare din calendar este o punte vie între credință, mit și istoria noastră spirituală.
📚 Citește și despre alte credințe și obiceiuri din popor:
Dacă ți-a făcut plăcere această incursiune în lumea credințelor de altădată, te invit să descoperi și alte taine ale folclorului nostru. Află cum se făcea ritualul de vindecare în Stinsul cărbunilor: Alungarea deochiului, farmece de dragoste și ursită sau cum se protejau străbunicii noștri de privirile vătămătoare în Fugi deochi, dintre ochi: O incursiune în lumea credințelor populare. De asemenea, poți citi despre momentele de cumpănă ale zilei în Superstițiile românilor: Despre ceasul cel rău ori despre ritualurile care ocroteau o nouă viață în ghidul despre Credințe, superstiții şi obiceiuri la naşterea unui copil.
4 comments:
Trimiteți un comentariu