Căsătorii încheiate aproape de cer

Reporterul V. Munteanu al revistei “Realitatea Ilustrată” spunea - în numărul din 28 iulie 1932 - povestea Târgului de fete de pe Muntele Găina și descria câteva dintre tradițiile care, în anul 1932, încă se mai păstrau:

 

“În ziua de Sf. Ilie satele din Țara Moților rămân dominate de-o singură preocupare: târgul de fete de pe muntele Găina. E ziua în care se uită toate necazurile vieții și în locul lor entuziasmul țâșnește tumultuos, până și în cele mai scunde bordeie. Tot timpul este destinat exclusiv pregătirilor în vederea faimosului târg, care se deschide a doua zi, în zorii zilei și care se transformă în cea mai pitorească și mai animată sărbătoare din Munții Apuseni. Odinioară, târgul acesta avea caracterul vulgar și primitiv al târgurilor de sclave din Orient. Faimoșii nemeși și cavaleri teutoni se pretau la rolul sinistru al negustorilor de cadâne. Iobagii Țării Moților furnizau curților trufașe întreg personalul de serviciu; apoi pentru acești nobili, târgul de fete de pe muntele Găina mai însemna o ocazie prielnică pentru a-și satisface multe din fanteziile lor sentimentale.

În zorii zilei buciumele 
îi cheamă pe viitorii logodnici

Mai târziu, când din negura secolelor a fost înlăturat acest obicei barbar, târgul a devenit locul de legământ pentru tinerii din cuprinsul ținutului. Sub acest aspect, el a intrat în ritmul tradițiilor din Țara Moților și se repetă în fiecare an sub forma celui mai original târg. În zorii zilei, buciume lungi de câte 2-3 metri, din coajă de răchită, trâmbiță asurzitor ca sirenele unei uzine. E un fel de chemare a logodnicilor; e cel mai grandios imn care se înalță căsătoriei. În mijlocul pădurilor uriașe și a sutelor de muchii muntoase care se proiectează nedefinite pe distanțe de zeci de kilometri în jurul muntelui Găina, ecoul acestor buciume trezește toată suflarea din Munții Apuseni și vuietul lor se risipește până în cele mai îndepărtate văgăuni. Ele anunță deschiderea târgului, odată cu răsăritul soarelui și la glasul lor, lumea în costume de sărbătoare începe să năvălească de prin toate văile. Într’un ceas, muntele este plin de o mare de capete. O bună parte dintre participanți, dar mai ales fetele și părinții acestora, s’au adăpostit în cursul nopții prin pădurile mărginașe, iar costumul de sărbătoare l’au îmbrăcat lângă un isvor, după ce și-au îmbujorat obrajii.

TÂRGUL DE FETE

Odată târgul deschis, voinicii dau asaltul, iar bătrânii desfășoară o activitate febrilă, în prezentarea celor veniți pentru legământ. Viitoarele căsnicii se leagă la jocurile înfiripate lângă butoaiele cu băutură ale cârciumarilor. Importantul act din viață se reduce la cea mai simplă formalitate, se desfășoară într’un cadru sumar, lipsit de sentimentalitățile romanțioase, care se produc în mod obișnuit, până la schimbarea verighetelor. După câteva jocuri svăpăiate, tinerii se prezintă uniți părinților, iar zestrea se oferă în cele mai multe cazuri, chiar pe loc. Părinții mai prudenți, odată cu fetele, aduc și darurile care constituiesc baza noii căsnicii. Înainte vreme nu lipseau nici preoții, care erau chemați să dea pe loc binecuvântarea lor. Cum însă vechile tradiții ale târgului sunt în declin, în anul acesta logodiții nu s’au bucurat de binecuvântări iar lăzile țărănești pline cu zestrea fetelor, n’au fost prea abundente.

"M-am logodit cu Avram!"
 șoptește fericită Marioara

În schimb tradiția a rămas intactă în ceea ce privește latura economică a târgului. Toate mărfurile se reduc la obiecte caracteristice unui târg de fete. Negustorii de verighete și de inele ieftine sunt cei mai căutați. Nimeni nu coboară fără o verighetă sau fără un inel de cinci lei în deget. E amintirea cea mai prețioasă de la acest eveniment al moților și în afară de veritabilii logodnici, toți participanții țin să aibă senzația plăcută a unei logodne imaginare redusă măcar la semnul simbolic. Cârciumarii sunt apoi al doilea factor care antrenează animația. Aceștia sunt cei care simt în mod real rentabilitatea târgului.

Început de idilă

SFÂRȘITUL TÂRGULUI DE FETE

După câteva ore de intensă bucurie și animație, târgul se sfârșește cam la ora când burghezii orașelor își beau cafeaua cu lapte. Moții n’au timp de pierdut nici măcar pentru un asemenea eveniment. Cărările munților, după ora 12, sunt din nou pline de caravane care coboară spre casă. Unele duc cu ele sâmburele unei fericiri noi, altele decepția. Cei cari nu și-au procurat fericirea la târgul de pe muntele Găina, trebuie să mai aștepte încă un an, dacă între timp destinul nu le orânduiește altfel soarta.

 

"Debutante" la Târgul de fete

 

În hazardul vieții, muntele acesta arid s’a fixat ca un loc al fericirii. Și moții îi sunt recunoscători, chiar atunci când în locul ei intervine desamăgirea, căci peste necazurile trecătoare, muntele acesta rămâne ca un altar al descătușării. E locul de unde a pornit conspirația naționalistă a lui Avram Iancu.”

Călătorii în "Țara de piatră"

Surse:

- articolul “Târgul de fete de pe muntele Găina” - semnat  V. Munteanu - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 28 iulie 1932
- articolul “Căsătorii încheiate mai aproape de cer” - semnat George May - publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 24 august 1936