Se știe că
păstrarea tradițiilor este una dintre caracteristicile poporului român. Moștenite
din moși-strămoși, fără însă a se cunoaște perioada exactă sau împrejurările în care au apărut, tradițiile,
obiceiurile, multe la număr, unele cunoscute doar pe plan local (de unde și
zicala: “câte bordeie, atâtea obiceiuri”), sunt respectate cu sfințenie. Un
astfel de obicei are loc în comuna Mârșani din județul Dolj, pe data de 15 august,
în ziua marii sărbători denumită: “Adormirea
Maicii Domnului” sau “Sfânta Maria-Mare”.
Descrierea acestor obiceiuri a fost inclusă în
cartea de povestiri intitulată "Pași
din hora vieții" și oferită spre publicare de d-na Ioana
Stuparu, căreia îi mulțumesc mult:
Datini, credințe și obiceiuri românești
Prima pagina
Articole:
Cele mai citite articole:
-
Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de ...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstiţios. Foarte mulţi dintre noi credem în “semne” care ne influenţeză viaţa sau care ...
-
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat şi Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru ...
-
Noi, românii, suntem prin firea noastră un popor superstiţios. Foarte mulţi dintre noi credem în “semne” care ne influenţeză viaţa sau c...
Se afișează postările cu eticheta Sarbatori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sarbatori. Afișați toate postările
De Sfântul Ilie - datini, tradiții, superstiții, obiceiuri
În fiecare an, în ziua 20 iulie, este celebrat Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul – “râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraților celor fără de lege, învățătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul prorocilor mincinoși, minunatul făcător de minuni și râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus și cerul i-a dat ascultare.”
Fiu al lui Sovah, un preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesva, din Galaad (Israel), Sfântul Ilie este reprezentat în icoane mergând pe cer într-un car cu roți de flăcări, tunând și lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune despre Sfântul Prooroc Ilie că este aducător de ploaie și că poate provoca furtuni puternice.
De Sânziene (datini, tradiții. obiceiuri)
Ziua
de 24 iunie este cea în care creștinii ortodocși cinstesc “Nașterea
cinstitului, slăvitului Prooroc, Mergătorului înainte și Botezătorului Ioan”. Tot în această zi, îndeosebi în Moldova, este prăznuit “Sf.
Mucenic Ioan cel Nou”, prilej cu care la Suceava - fosta capitală a
Moldovei - atrage în fiecare an mii de pelerini veniți din toate colțurile țării pentru a se închina la moaștele Sfântului.
Citește
și: Pelerinaj
interbelic la Suceava
Sărbătoarea
religioasă se suprapune cu o altă mare sărbătoare din calendarul popular: Sânzienele sau Drăgaica.
O sărbătoare laică a iubirii și a fertilității, prilej pentru practicarea unor
ritualuri de vindecare a bolilor, de aducere a ursitului și a belșugului în
gospodărie. Sânzienele au probabil la origine sărbătorile romane de adorație a
zeiței Diana (Santa Diana - Sân-Ziana). Alți etnologi
susțin însă că sărbătoarea își are originea în străvechiul cult geto-dacic al
Soarelui, sânzienele fiind reprezentate adeseori de traci înlănțuite într-o
horă.
Ziua când joacă ielele
Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor
sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de
sărbătoare, fiecare dintre ele cu o altă semnificaţie:
- Sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari a Rusaliilor – numită Sâmbăta morților, Moşii cei mari, Moşii Rusaliior sau Moşii de vară – este una
dintre cele mai importante zile dedicate pomenirii morţilor din calendarul
nostru popular;
- Duminica de Rusalii, numită şi Duminica cinzecimii (fiind
sărbătorită la 50 de zile dupa Paşti) sau a Pogorârii Sfântului Duh, este ziua
în care comunitatea creştină sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh și este
celebrată ca fiind ziua de naştere a bisericii.
- Lunea de după Duminica Mare a Rusaliilor este consacrată
proslăvirii Sfintei Treimi; această zi are de asemenea o semnificație aparte în
calendarul popular: conform credințelor populare în această zi ielele sau rusaliile “joacă pe la
puţuri, fântâni, cruci, răspântii, poiene” şi “fac răutăţi de tot felul
pe lume”.
Duminica Mare a Rusaliilor
Duminica
Mare a Rusaliilor sau
a Pogorârii Sfântului Duh, este
sărbătoarea creştină care încheie ciclul Pascal. Ea se suprapune cu sărbătoarea
populară a Rusaliilor şi de aceea sunt foarte greu de diferenţiat obiceiurile și
practicile creştine de cele precreștine. Foarte multe din datinile acestei zile
sunt în legătura cu cele din ziua premergătoare, a Moşilor
de vară, sau cu sărbătoarea de a doua zi, a Rusaliilor. S-au
păstrat până astăzi multe dintre obiceiurile şi tradiţiile populare legate de
Duminica Mare a Rusaliilor. Am selectat pentru voi - din studiul “Sărbătorile de vară la români” publicat
în anul 1910 de marele etnolog și folclorist român Tudor
Pamfile - descrierea câtorva dintre ele:
De Rusalii |
“De cu sâmbătă seara
flăcăii se duc pe la vii sau pe la păduri, unde taie nuiele mari şi frumoase de
tei. Aceste nuiele le duc acasă în spinare, pe greabănul cailor sau cu
trăsurile (…). Cei care aduc pentru casa lor, cei ce cumpără sau dobândesc
în dar aceste ramuri, împodobesc întreaga gospodărie cu nuiele de tei. Rămurelele
mici le pun pe la icoane şi pe la corzile caselor, iar afară le pun pe la
ferestre (între geamuri şi zăbrele) şi pe sub streasină. Mai toţi pun şi prin
garduri, dar mai ales pe la ţăruşii porţii. Teiul astfel pus, oriunde ar
fi, rămâne acolo uitat.”
Poartă împodobită de Duminica Mare |
Ramuri de tei se duc
şi la biserici: “Rămurelele se
aşează înaintea icoanei Maicei Domnului sau nafurarului. După serviciul
dumnezeesc, preotul ia câte o mlădiţă mică şi o dă fiecărui creştin care se
perindează la anafură. Aceste mlădiţe se păstrează apoi la icoanele din
casă, întocmai ca salcia de Florii.” Despre aceste crenguţe de tei aduse în
ziua de Duminica Mare de la biserică se crede că au puteri protectoare: “Teiul de Dumineca Mare este bun la multe.
Când peste vară plouă cu piatră, este bine a se arunca afară câte o crenguţă de
tei uscat, cu credinţa că făcând astfel, piatra încetează. Alteori, cu aceleaşi
crenguţe, este destul numai să se ameninţe înspre partea de cer de unde
vine ploaia cu piatră, ca aceasta să se risipească îndată.” În Ţara Românescă femeile duceau la biserică
în Duminica Mare frunze de tei, de mure, de soc şi de jaleş. Acestea erau
lăsate acolo timp de trei săptămâni şi erau aduse acasă în a treia duminică: “Aceste buruieni, cred şi spun, că sunt bune
pentru multe leacuri. Din ele se fac mai cu seama ceaiuri împotriva răguşelii şi
a junghiului provenit din răceală. Cu aceste plante se descântă şi la
boli, dar mai ales slujesc la vrăjile de dragoste.”
Citește aici mai
multe despre: Cântecele și descântecele de dragoste
Împărțirea ramurilor de tei |
“Ca să
fii ferit de furtişaguri şi pierderi peste an, este bine ca cea dintâi
plăcintă pe care o faci sâmbăta pentru a doua zi, pentru Duminica Mare, s’o dai
de pomană ori s’o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi şi să o
scoţi pe urmă, să o rupi în trei părţi şi să o împarţi la săraci. Astfel
nu vei fi păgubit cu nimic”. O altă credinţă populară legată de această zi
este aceea că: “spre Duminica Mare, comorile
bune, care ard numai pe la zile mari, îşi arată flacăra.” Un obicei
care se mai păstrează prin unele sate din Transilvania este acela de a se face
în ziua de Duminica Mare cununi de cununie “din
spice de grâu curat şi din felurite flori de câmp”. Acestea se duc la
biserică “unde se păstreaza apoi la icoane, pentru toate cununiile de peste
an.”
Cunună |
Un
obicei des întâlnit prin părţile Muscelului era acela al “prinsului suratelor”: Cele două fete care vor “să se prindă surate” taie o ramură de măr dulce şi apoi merg la o
fântână împreună cu un flăcău. “Acolo,
una se aşează într’o parte şi cealaltă în faţa ei. Flăcăul le întreabă şi ele
răspund de trei ori:
- Daţi surate pân’la
moarte?
- Dăm surate pân’la
moarte!
- De azi înainte
sunteţi surori?
- Suntem !
- De azi înainte să
ştiţi: nu vă mai ziceţi pe nume ci surate.
Apoi flăcăul le dă în
mână crăcana de măr dulce, şi apucând una de o ramură şi alta de cealaltă, trag
s’o spintece.”
La fântână |
Tot
în Duminica Mare, pentru că a doua zi încep Rusaliile, era obiceiul ca seara să
se ungă tocurile ferestrelor și al ușilor cu usturoi și cu leuștean “spre a feri gospodăriile de duhurile
necurate”. Pentru că începând de a doua zi “aceste duhuri se vor război în văzduh cu duhurile bune și din lupta lor
va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.
Citește și: Moșii
cei mari ai Rusaliilor și Ziua când joacă Ielele
Sursa informaţiilor şi a citatelor: studiul
etnografic “Sărbătorile
de vară la români” - publicat de Tudor Pamfile – Editura Librariile
Socec&Co. - 1910
Moşii Rusaliilor (Moşii de vară)
Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie
ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor.
Sunt trei zile de sărbătoare, fiecare dintre ele cu o altă semnificaţie:
- Sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari a Rusaliilor –
numită Sâmbăta morților, Moşii cei mari, Moşii Rusaliior sau Moşii de vară –
este una dintre cele mai importante zile dedicate pomenirii morţilor din
calendarul nostru popular;
- Duminica de Rusalii, numită şi Duminica cinzecimii
(fiind sărbătorită la 50 de zile dupa Paşti) sau a Pogorârii Sfântului Duh, este
ziua în care comunitatea creştină sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh și
este celebrată ca fiind ziua de naştere a bisericii.
- Lunea de după Duminica Mare a Rusaliilor este
consacrată proslăvirii Sfintei Treimi; această zi are de asemenea o semnificație
aparte în calendarul popular:
conform credințelor populare în această zi ielele sau rusaliile “joacă pe la puţuri, fântâni, cruci, răspântii, poiene” şi “fac răutăţi de tot felul pe lume”.
conform credințelor populare în această zi ielele sau rusaliile “joacă pe la puţuri, fântâni, cruci, răspântii, poiene” şi “fac răutăţi de tot felul pe lume”.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Caută pe blog:
Articole:
-
Zilele de Rusalii sunt sărbătorile care încheie ciclul marilor sărbători domnești începute odată cu Duminica Floriilor. Sunt trei zile de ...
-
Cocoșii - datini, tradiții, superstiții În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenilor...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstiţios. Foarte mulţi dintre noi credem în “semne” care ne influenţeză viaţa sau care ...
-
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat şi Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pentru ...
-
Una dintre superstițiile adânc înrădăcinate în conștiința poporului român – dar întâlnită și la multe alte popoare – este credința în deoch...