Obiceiul înroșitului ouălor de Paști: Legende și tradiții din Transilvania, Mehedinți și Bucovina

Deși preluat din vechile tradiții păgâne, obiceiul înroșitului ouălor este dedicat de creștini marii sărbători a Învierii Mântuitorului. De cele mai multe ori culoarea roșie a ouălor de Paște este asociată cu sângele lui Hristos, iar obiceiul încondeierii ouălor este pus în legătură cu întâmplări trăite de Isus în Săptămâna Patimilor.

Obiceiul înroșitului ouălor - legenda

"Dintre multele legende care motivează acest obicei, explicația găsită la românii din Ardeal ni se pare cea mai frumoasă: Era în noaptea Paștelor. Isus se sculase dintre morți și, într-o strălucire cerească, umbla în jurul Ierusalimului căutând pe cel dintâi căruia să-i vestească Învierea Sa. Între aceștia, o femeie venea înspre oraș. Isus ieșindu-i în întâmpinare i-a spus:

— Mergi de vestește pe cei ce sunt urmașii mei că s'a împlinit Scriptura și că m'am ridicat la cer. Femeia, orbită de lumină, înspăimântată, a căzut cu fruntea în țărână, dar apoi se reculese și I-a răspuns: Dar nu mă vor crede, Doamne. Dă-mi un semn, ca să adeveresc spusele mele. Și atunci Mântuitorul, fiindcă femeia ducea la oraș un coș de ouă, a roșit ouăle din coș. De atunci este obiceiul ca la Paști să roșim ouăle." (Sursa: "Ilustrațiunea Română", 15 aprilie 1928)

Motiv tradițional: Hora Paștelui

Credințe din Mehedinți

Prin unele locuri din Mehedinți se spune că în timp ce evreii duseră pe Isus la Pilat să fie judecat și osândit, acesta s-a spălat pe mâini spunând că nu găsește nicio vină asupră-I. Evreii au cerut însă capul lui Isus, iar Pilat a spus: ‹‹De voiți să ucideți un om nevinovat, păcatul să cadă asupra voastră››. O ploaie de pietre a căzut asupra capului lui Isus, dar s-a petrecut o minune: toate pietrele s-au prefăcut în ouă roșii.

Obiceiul înroșitului ouălor de Paști: Motive traditioanale pentru incondeiat ouă
Motive tradiționale pentru încondeiatul ouălor

Credințe din Transilvania

În unele locuri din Ardeal, oamenii cred că în timp ce Îl duceau pe Domnul Hristos spre răstignire, copiii aruncau cu pietre după El, iar acestea s-au transformat în ouă roșii. O altă credință populară spune că Simion, mergând la câmp cu pâine și ouă albe în traistă, L-a întâlnit pe Hristos ducându-și crucea. Simion I-a dus crucea până la ogorul său, iar când s-a așezat la masă, a găsit în traistă pâine și ouă roșii.

Credințe din Bucovina și Basarabia

Bucovinenii și românii basarabeni păstrează o legendă despre mai marii jidovilor care se ospătau cu un cocoș fiert. Unul dintre ei a spus că Hristos va învia doar când cocoșul din blid va prinde viață și ouăle de pe masă se vor înroși. În acea clipă, ouăle s-au făcut roșii, iar cocoșul a început să cânte bătând din aripi.

În Crișana se povestește despre o femeie care s-a dus la Pilat să ceară trupul Domnului pentru a-L îngropa, ducându-i cadou un coș cu ouă. În momentul în care i le-a întins, ouăle s-au înroșit sub ochii lui Pilat, care a rostit: ‹‹Nevinovat sunt de sângele acestuia››.

"În unele sate din Bucovina se spune că pe când Isus era răstignit, Maica Domnului a dus un coș cu ouă chinuitorilor pentru a-i îndupleca. Aceștia au refuzat și I-au dat Mântuitorului oțet și urzici. Plângând la picioarele crucii, sângele din rănile lui Isus a curs peste ouă, înroșindu-le. După Înviere, Sfânta Maria a fost cea dintâi care a închistrit ouă și le-a împărțit celor întâlniți în cale, salutându-i cu ‹‹Hristos a înviat!››."

Credințe din Vâlcea și alte regiuni

Conform unei credințe din județul Vâlcea, toate ouăle din lume, chiar și cele din cuiburile păsărilor, s-au înroșit în clipa Învierii. În Crișana, se mai spune că ouăle roșii sunt, de fapt, lacrimile mironosițelor care au plâns la picioarele sfintei cruci.

O legendă aparte din Basarabia leagă obiceiul de nașterea lui Hristos: Sfânta Maria, fugind cu pruncul pentru a-l salva de urmăritori, a aruncat în urmă câteva ouă roșii. Urmăritorii au fost atât de uimiți de frumusețea lor, încât s-au oprit să le admire, permițându-i Fecioarei să scape. Astfel, oul roșu L-a salvat pe Hristos.


Surse și bibliografie:

- "Ouăle de Paști – studiu de folklor”, Artur Gorovei, Academia Română, 1937
- “Arta decorativă în ceramica românească”, Iuliu Moisil, 1931

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii