Boboteaza e ziua în care se botează pământul și apele. E ziua în care în toate orașele și satele României Mari se organizau procesiuni - conduse de preoți și de conducătorii obștilor - până la un lac, o gârlă sau la o apă curgătoare pentru a înmuia crucea sau prapurii în apă, pentru sfințirea acesteia și alungarea duhurilor necurate. În unele locuri se arunca crucea în apa înghețată și tineri curajoși se aruncau între sloiuri pentru a o culege și pentru a scăpa astfel de păcate.
 |
Cortegiul condus de patriarhul Miron Cristea
în drum spre Dâmbovița - Boboteaza anului 1932 |
Noaptea de Bobotează era și ea încărcată de magie în credința poporului nostru. Era o noapte plină de vrajă în care cerurile se deschideau, în care comorile ardeau și în care animalele prindeau glas. Era noaptea în care care fetele de măritat urcau pe câte o movilă și își ciuleau urechile ca să audă de unde venea primul lătrat de câine și să afle astfel din ce parte le va veni ursitul. Era noaptea în care fetele mari își vedeau ursiții în oglindă, în apa sfințită sau în forma plumbului proaspăt topit.
 |
| Pregătiți să scoată crucea din Dâmbovița - 1932 |
Sigur că o parte a acestor obiceiuri sau păstrat sau că altele au început să fie reînviate în anii de după 1989. Dar noi nu mai credem în vraja acelor ritualuri și practici magice. Din fericire? Din păcate? Pentru că o mare parte dintre credințele și superstițiile poporului român legate de sărbătoarea Bobotezei s-au pierdut în negura vremii, am selectat câteva dintre acestea din lucrarea semnată de marele nostru etnograf și folclorist Arthur Gorovei și publicată sub egida Academiei Române în anul 1915 - “Credințe și superstiții ale poporului român”:
 |
| Patriarhul Miron Cristea înmânând crucea Regelui Carol al II-lea spre a fi aruncată în Dâmbovița - 1932 |
Cine se aruncă în apă în ziua de Bobotează se vindecă de orice boală. Din ziua de Bobotează, șase săptămâni, toate apele sunt curate și sfinte, chiar și în vârful muntelui.
Când vine popa cu căldărușa la Bobotează, fetele mari își iau mărgelele de la gât și le pun în pragul ușii ca să treacă popa peste ele. Le pun apoi la gât din nou dacă vor să se mărite curând.
În ajunul Bobotezei e rău de moarte dacă aperi pe popă de câini.
Dacă vreo femeie nu are prunci și vrea să aibă, atunci la Bobotează, când preotul sfințește apa, ea trebuie să ia mai întâi apa sfințită; acasă își va face pogace cu apă sfințită și o va mânca cu bărbatul.
Cine nu mănâncă nimic în ajunul Bobotezei, va avea noroc tot anul.
Nu este bine să scoți gunoiul măturat din casă în ajunul Bobotezei ca să nu scoți norocul din casă.
Fetele de măritat să postească în ajunul Bobotezei și din mătăuzul popii să-și rupă un fir și să îl pună noaptea sub perină ca să își viseze ursitul.
 |
| Căutarea crucii în apă - 1937 |
Seara, în ajunul Bobotezei, fetele pun busuioc prin gard. Fetele al căror busuioc va fi dimineață brumat vor lua un bărbat bogat; fetele care vor găsi busuiocul nebrumat vor lua un sărac.
În seara de Bobotează, vitele vorbesc între ele și își destăinuiesc unde se află comori ascunse în pământ, comori care vor arde în acea seară.
Pentru ca să nu te prindă frigurile, durerile de cap, de piept sau de stomac, e bine ca la Bobotează, când se afundă steagul în râu, să te speli cu apă din râu, căci așa vei fi tot anul sănătos.
Venind preotul de Bobotează în casele creștinilor, este rugat de gospodine să șadă puțin, ca să stea și cloștele în primăvară pe ouă și să scoată pui.
Când cad fetele pe neștiute în ziua de Bobotează, este semn că se vor mărita curând.
 |
| Bătrânul Lungu prinzând crucea sfințită pentru a... 48-a oară - în anul 1929 |
Se credea că lupii atacă oamenii numai până la Bobotează, și că de atunci începând nu mai sunt periculoși pentru oameni.
La Bobotează, pruncii înconjurau cu clopoței casa și grajdurile ca să nu se apropie șerpii.
Să nu spui colinde sau Plugușorul după Bobotează ca să nu îți curgă urechile.
Cine va vedea cerurile deschise în noaptea de Bobotează, va fi drept înaintea lui Dumnezeu.
